EXCLUSIV  Încălziţi-vă sufletele cu teatru!

Teatrul Naţional Bucureşti

“Toţi fiii mei”

Toţi fiii mei, piesa scrisă şi pusă în scenă în anul 1947, este cea care l-a propulsat pe Arthur Miller în atenţia publicului american şi a criticilor şi cea care i-a adus primul Premiu Tony. Povestea, respectând regula tragediei greceşti de timp, spaţiu şi acţiune, este inspirată dintr-un fapt real, preluat de dramaturg din paginile unui ziar. Acţiunea se petrece în America, imediat după cel de-al doilea război mondial, în sânul unei familii care a reuşit să se îmbogăţească, profitând de oportunităţile apărute. În casa Keller, dramele sunt însă adânci. Deciziile din timpul războiului au consecinţe tragice, trei ani şi jumătate mai târziu, asupra întregii familii.

Toţi fiii mei revine la Teatrul Naţional la peste jumătate de secol de la prima sa montare în România, în 1948. Din echipa de atunci au făcut parte Aura Buzescu, în rolul lui Katty Keller şi Liviu Ciulei, care a semnat scenografia spectacolului. Toţi fiii mei, montare care face parte din proiectul TNB, Teatru universal contemporan, este o recuperare a unui important text din dramaturgia americană, aproape necunoscut publicului român şi, cu siguranţă, un spectacol de succes.

“Curajoasă opţiunea Teatrului Naţional, a directorului său, Ion Caramitru - regizorul spectacolului! - şi cu atât mai de aplaudat izbânda.  (...) Primul care a crezut în text a fost regizorul. Se vede în spectacolul său arhitecturat fără fisură, fluent, cu noduri dramatice ca la carte şi o ţinută intelectuală demnă de discuţia pe care o iniţiază”, consideră criticul Doina Papp.

Regie: Ion Caramitru

Scenografie: Dragoş Buhagiar. Muzica originală: Vlaicu Golcea

Light design: Chris Jaeger. Multimedia: Daniel Gontz

În distribuţie: Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Dragoş Stemate, Costina Cheyrouze/ Fulvia Folosea, Dorin Andone, Vivian Alivizache/ Victoria Dicu, Ioan Andrei Ionescu, Gavril Pătru, Irina Cojar, Aris Bănuțoiu.

Vineri, 21 aprilie, la ora 19:00, la Sala Mare

Florentina Tilea, Costel Constantin și Adela Marculescu în ”Omul care a văzut moartea”

“Omul care a văzut moartea”

Senzaţional! Planuri electorale date peste cap într-un oraş de provincie! Din cauza vieţii grele, un cetăţean a încercat să se sinucidă. În ultima clipă, este scos din apă. Salvatorul lui este declarat Omul Zilei. Oraşul îl vrea primar, familia este dezbinată. Politica va învinge dragostea?

Deznodământ tulburător! Informaţii noi arată că povestea a fost doar o farsă. Un impostor a înscenat totul în detaliu. Cine este până la urmă Omul care a văzut moartea şi a bulversat viaţa unui oraş?

Victor Eftimiu a scris nu mult, ci imens: 140 de volume, 40 de piese, 200.000 de versuri, 5.000 de articole literare şi a ţinut 1.000 de conferinţe publice. Comedia Omul care a văzut moartea trezeşte şi astăzi interesul pentru că pare ruptă din realitatea imediată. Haimanaua simpatică şi plină de haz, de tip hollywoodian, ajunge pe scena TNB în interpretarea lui Lari Giorgescu, tânărul actor nominalizat la Premiile UNITER (ediția din 2013) la categoria cel mai bun actor (pentru performanţa din D'ale noastre).

"Redimensionând statura şi personalitatea lui Al. Filimon, Costel Constantin propune (...) un «bărbat încă vital» care, din blajin şi cvasiresemnat devine împătimit, care îşi dezvăluie în chip neaşteptat noi energii şi noi resurse de demnitate şi luptă pentru a-şi împlini «visul». (…)

O compoziţie extrem de minuţioasă şi foarte atent elaborată şi executată ne propune şi Marius Bodochi. În Vagabondul, Lari Giorgescu se remarcă prin eforturile succesive de compoziţie şi prin dezinvoltura cu care alternează măştile. (...) Ipostazele insolenţei Vagabondului cu o aroganţă şi un tupeu ce ating absurdul, ca şi toate schimbările de identitate - atestă o bună energie şi sunt credibile. Iar replicile Vagabondului rostite de Lari Giorgescu rămân vii şi păstrează prospeţimea", apreciază criticul Natalia Stancu

Regie: Dan Tudor

Scenografie: Corina Grămoşteanu. Muzica: Gabriel Basarabescu

În distribuţie: Costel Constantin, Adela Mărculescu, Marius Bodochi, Florentina Ţilea, Răzvan Oprea, Lari Giorgescu, Tatiana Oprea

Vineri, 21 aprilie, la ora 20:00, la Sala Pictura

Marius Manole, Istvan Teglas și Raluca Aprodu în ”Crima din strada Lourcine”

“Crima din strada Lourcine”

După o noapte de beție, Lenglumé se trezeşte într-o dimineaţă în pat lângă fostul său coleg de liceu, Mistingue. Mahmuri, în încercarea de a-şi aminti ce s-a întâmplat noaptea trecută, cei doi bărbați constată că și-au pierdut câteva lucruri personale: unul, umbrela cu cap de maimuţă, celălalt, o batistă brodată cu iniţialele numelui... Mai mult, din gazeta zilei află că, lângă cadavrul unei cărbunărese, au fost găsite... lucrurile lor?! Cum memoria le joacă feste, cei doi trăiesc cu impresia că sunt autorii unei crime abominabile. Din acest moment acţiunea se precipită, scenele curg într-un ritm dement, iar eroii noştri, cuprinşi de coşmarul psihozei, acţionează sub impulsul unor adevăraţi... criminali.

Un intens delir comic ce conduce personajele principale prin situațiile cele mai neprevăzute. O comedie neagră de calitate, scrisă de Eugène Labiche, uneori plină de haz... absurd, alteori de-a dreptul... „sângeroasă”, construită cu mecanismele unui adevărat thriller. Un spectacol pentru oameni inteligenţi care nu se feresc să râdă chiar de ei înşişi.

“Scrise în serie, cu o ușurință de invidiat și geniu comic, la comandă sau din inspirație creatoare, piesele lui Labiche au creat în dramaturgia universală un stil, o operă, dar și câteva capodopere. Una dintre ele – Crima din strada Lourcine – este unică prin concentrare dramatică, prin răsturnări de situație, dar și prin dramatismul ei insinuat. Disperare și dramatism la un reprezentant de seamă al teatrului de bulevard? Ei bine, da. Pentru mine, forța și unicitatea acestei piese, umorul ei fin, vin tocmai din îmbinarea stranie între disperarea personajelor care vor să scape unui destin implacabil și derizoriul situației lor reale. Departe de a fi realistă sau minoră, Crima din strada Lourcine descrie exact granița ambiguă dintre aparență și realitate, revoltă și resemnare, vinovăția asumată și instinctul criminal ascuns în fiecare dintre noi. O zonă umană în care totul devine posibil. Desigur, totul prezentat cu mult umor negru. «Totul se învârtește, totul danseză în jurul meu» spune personajul principal, descriind senzația unei realități paralele ce își pierde contururile cunoscute ale unei lumi ce a luat-o razna, antrenând totul în mișcarea ei nebunească. Poate că, la final, când totul se liniștește, lămurindu-se la nivelul unei realități banale, personajelor lui Labiche le e dor de tumultul vital și disperat în care intraseră din greșeală, pentru o clipă.

Noi, spectatorii, asistăm cu satisfacție, cu sadism chiar, la această zbatere inutilă a personajelor prinse într-un carusel al ororilor închipuite de propria imaginație. Dar oare viața noastră de fiecare zi nu înseamnă aceeași zbatere continuă, inutilă de cele mai multe ori, în încercarea de a ne justifica existența?”, scrie Felix Alexa, regizorul spectacolului.

Regie, versiune scenică, ilustrație muzicală şi lighting design: Felix Alexa

Scenografie: Andrada Chiriac

În distribuţie: Marius Manole, Istvan Teglas, Raluca Aprodu, Mihai Calotă, Victor Țăpeanu

Vineri, 21 aprilie, la ora 20:00, la Sala Atelier

Florin Calbajos, Petre Ancuța și Emilian Marnea în ActOrchestra

“ActOrchestra”

Nu este concert, nici teatru muzical, nici improvizaţie muzicală, nici exerciţiu de actorie… dacă vrem să definim genul. Este doar un joc la care se râde… serios, cu 3 actori şi încă 20 de parteneri… sau instrumente muzicale. Orchestra din această seară transformă concertul într-un spectacol de teatru, pentru că luptele de culise sunt mai spectaculoase decât spectacolul din scenă. Instrumentele o iau razna, iar artiştii devin o prelungire a sunetelor.

O poveste plină de umor, cu trei personaje pornite pe (mereu) imprevizibilul drum al supremaţiei pe scenă. Un concert împachetat într-o poveste veselă, sonoră, ritmată. Sunteţi pregătiţi pentru un maraton muzical şi teatral de o oră, unde se trece cu viteza luminii, de la Mozart la rock… şi la chansonete? Puneţi-vă centurile de rezistenţă maximă pentru starea de râs.

Creație colectivă, acest spectacol de muzică și pantomimă, spectacol muzical care nu e Music Hall, este o producție realizată de Centrul de Creație și Cercetare Ion Sava în cadrul programului 9G la TNB.

“În repertoriul teatral curent este aproape imposibil să descoperi un astfel de spectacol. Poate fi denumit o comedie muzicală, dar nu orice fel de comedie, ci una originală, fără replică. Trei actori tineri «vorbesc» prin muzica devenită partener, prin intermediul a peste zece instrumente, luate drept mijloc pentru a susține «conflictul» dintre ei, dorința fiecăruia de a comunica și domina scena, de a cuceri publicul. Și reușesc această performanță. ArtOrchestra dezvoltă spectaculos o comedie specială pe un scenariu ingenios. Cei trei tineri dovedesc stăpânirea artei muzicale și a compunerii originale a personajelor prin ținută, gest și mișcare. Sunt foarte rari astfel de actori dotați cu o complexă vocație", afirmă criticul Ileana Lucaciu.

Regie: Horia Suru

Costume: Alina Herescu

În distribuţie: Petre Ancuța, Florin Călbăjos, Emilian Mârnea

Vineri, 21 aprilie, la ora 20:00, la Sala Mică

Emilian Marnea, Flori Calbajos și Petre Ancuța în ”Angajare de clovn”

“Angajare de clovn”

Angajare de clovn de Matei Vişniec, în regia şi conceptul scenic al lui Ion Caramitru, aduce pe scenă (dar şi în sală şi foyer) spectacolul imposibilului, al întâlnirii cu iluzia absolută şi cu mirajul libertăţii fără graniţe. Totul, într-o montare plină de umor, sensibilitate, cinism duios, acrobaţii sufleteşti, în care teatrul şi circul se întrepătrund pe tărâmul comun al spectaculosului.

Trei clovni bătrâni, Nicollo, Filippo şi Peppino, se întâlnesc în faţa unui anunţ de angajare, gata să dea totul pentru ultimul truc, giumbuşlucul suprem peste care poate cădea cea din urmă cortină. Corpul le joacă feste, dar mintea vibrează, hipnotizează, iar amintirea gloriei trecute transformă lumea întreagă într-o feerie, un manej al miraculosului, un decor suprarealist.

Publicul le este complice, amuzat în această aventură, o joacă de-a viaţa şi de-a moartea în care nimic nu este ceea ce pare, iar sala de teatru se transformă, pe negândite, într-o arenă de circ, unde veţi găsi personaje fantastice, dar şi propriile vise rătăcite.

Angajare de clovn prilejuieşte spectatorilor şi reîntâlnirea cu trei tineri actori foarte talentaţi ai TNB: Petre Ancuţa, Emilian Mârnea şi Florin Călbăjos pe care i-aţi putut descoperi în spectacolul-concert ActOrchestra (regia: Horia Suru), dar şi în Magic Naţional (unde au jucat tot sub coordonarea lui Ion Caramitru). De această dată, ei vor fi artiştii-scamatori, expresivi şi suprinzători, care îmbină muzica, pantomima, magia şi interpretarea plină de farmec pentru a construi personaje la graniţa dintre realitate şi fantezie.

Piesa Angajare de clovn este ultima scrisă de dramaturgul Matei Vişniec înainte de plecarea din România, iar în 1991 a obţinut Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă românească.

Celor trei actori li se alătură artişti ai Circului Globus: Magicianul Antonio. Vanda Rotaru, Constantin Rotaru, Clovnul Cristiano, Miss & Eliz, Bogdan Andreescu, Camelia Lazăr, Valentin Iancu, Mariana Ionescu, Cristian Enoiu, Alyssa Andreescu, Aysha Ibeido ş.a.

Amfitrioni muzicali: Clara Toplicianu, Lorena Sanda                                  

“Ion Caramitru imaginează un spectacol-joc, dar și ceremonie, în care privirea către sine a eroilor este și privirea către noi. O face cu ingeniozitate, grație și subtilitate. Drumul nostru împreună cu cei trei clovni din Sala Studio în foaier, la pauză, și apoi, din nou, în Sala Studio – transformată miraculos în arenă – este drumul de la vis la coșmar, de la iluzie la deziluzie.

Montarea poetică și patetică a lui Ion Caramitru are farmec stilistic. O explozie de lumini, culori, forme, sunete care fascinează publicul.

Decorul în expansiune al scenografei Florilena Popescu Fărcășanu dă spectaculozitate montării. Contribuie remarcabil la acest efect costumele realizate cu rafinament plastic de Liliana Cenean, caracterizante pentru personaje, generatoare de emoție”, scrie criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu.

Spectacolul poate fi vizionat sâmbătă,22 aprilie, la ora 19:30, la Sala Studio

Natalia Călin, Cecilia Barbora și Raluca Aprodu în ”Memoria apei”

“Memoria apei”

Trei surori – Teresa, Mary și Catherine – se întorc, după mult timp, acasă, să-și conducă mama pe ultimul drum. În febra pregătirilor, poveştile lor de viaţă ni se derulează într-un joc înşelător al amintirilor, într-o luptă cu propriii lor demoni. Se nasc întrebări când cinice, când tandre, se aşteaptă răspunsuri de-o viaţă-ntreagă.

În Memoria apei, de Shelagh Stephenson, timpul subiectiv intră în conflict cu cel real, iar graniţa între comic şi tragic e dizolvată în regrete şi neîmpliniri. Descoperim, cu acest prilej, un regizor (Erwin Şimşensohn) cu abilităţi de fin psiholog, care mizează pe firescul dialogului, suntem cuceriţi de partituri feminine nuanțate. Un spectacol emoţionant în care muzica (Vlaicu Golcea) susţine dinamica trăirilor, iar scenografia (Alina Herescu) conservă amprenta sufletească a eroinelor.

Memoria apei este o călătorie în universul interior al fiecăruia. Un spectacol pentru suflet, despre relaţiile de familie, despre regăsire şi acceptare din iubire.

“Definitorie în text, vecinătatea invazivă a mării naşte, şi în spectacol, simbolul: Erwin Şimşensohn şi scenografa Alina Herescu plasează pe fundul mării, ca un spaţiu fără ieşire, ceea ce în text era doar un dormitor mobilat în stilul anilor ’60. Fostul dormitor al mamei se citeşte astfel ca gineceu, expresie a forţei feminine care are drept corespondent apa (…).

Şimşensohn este regizorul care construieşte cu luciditate pe text. Iubeşte şi respectă textul căruia îi va da trup şi crede în adevărul poveştilor care emoţionează. Luciditatea nu exclude emoţia, ci o sporeşte. Este, cred, perspectiva din care abordează şi lucrul cu actorii”, apreciază Marina Roman

În distribuţie: Cecilia Bârbora, Medeea Marinescu, Natalia Călin, Raluca Aprodu, Marius Manole, Andrei Finţi, Diana Dumbravă

Sâmbătă, 22 aprilie, la ora 20:00, la Sala Pictura.

Mihai Constantin în ”Regele Lear”

“Regele Lear”

Cândva, de mult, probabil în 1605, un om pe nume William Shakespeare, folosindu-se de o pană, a scris o piesă despre legendarul rege britanic Lear și cele trei fiice ale sale. Scrierea acestei piese a avut consecințe pe care autorul nu putea să le prevadă. A dat naștere unui șir nesfârșit de montări teatrale, multe dintre acestea în limbi despre care Shakespeare nu auzise și în țări despre care nu bănuia că există. A sporit – sau, de multe ori, a diminuat – reputația multor actori. A stimulat alți scriitori – dramaturgi, romancieri, poeți, eseiști – să producă un număr enorm de lucrări. A generat o multitudine de opere ale unor artiști din alte medii – arte vizuale, muzică, operă, film și televiziune. A produs, mai ales în secolul XX, un amplu corp de scrieri critice. Dar, mai presus de orice, a dat naștere unei opere considerate nu doar una dintre cele mai mari realizări literare shakespeariene, ci și una dintre cele mai profunde și mai provocatoare priviri asupra naturii umane.

După 46 de ani de la memorabilul spectacol al Teatrului Național cu Regele Lear a lui Radu Penciulescu, cu George Constantin în rolul titular, capodopera shakespeariană revine într-o nouă versiune scenică, pe scena Mare a Naționalului de azi, versiune semnată de unul din regizorii de seamă ai lumii teatrale contemporane, georgianul David Doiashvili, având ca interpret al rolului principal pe…Mihai Constantin !

O montare spectaculoasă și plină de surprize, de o inventivitate vizuală cu totul aparte, în cheia specifică regizorului de la Tbilisi, pe care spectatorii bucureșteni l-au putut descoperi cu prilejul Festivalului NETA din vara anului 2015, când a fost prezent la București cu o superbă montare a Visului unei nopți de vară…

"Individualitatea montării se configurează convingător prin altitudinea mesajelor puse în evidență de regizor, fie că vorbim despre conflictul dintre generații, cu «păcate» ce apasă atât pe umerii tiraniei ori ai slăbiciunilor părinților, cât și a energiei sau chiar a violentei reacții a celor tineri, fie că ne referim la caruselul Răului provocat de vulnerabilitățile Puterii, manipulată și însuşită de două dintre fiicele nefericitului rege, a cărui decizie iscată de eroare va dezlănțui oroare în regat și în viața «noilor actori politici», nedemni și sângeroși, pregătind domnia haosului.

Mihai Constantin (...) ne oferă nu puține momente de adâncă vibrație artistică, de varietate emblematică a trăirilor, fie exprimate vulcanic, fie învăluite în mișcare și gest, sau înfățișate cu calmul, seninătatea și incandescența unei mărturisiri, așa cum se întâmplă cu acel monolog rostit în dialogul manifest cu spectatorii, vegheat de indiscreția spotului de lumină", notează Ion Parhon.

Regie: David Doiashvili

Scenografie: David Doiashvili Asistent coordonator: David Murman Kartozia. Coregrafie: Florin Fieroiu. Costume: Liliana Cenean

Muzica originală: Nikoloz Rachveli Memanishvili

Echipă filmare: Mihai Radinoiu, Alexandru Popescu, Marius Donici.

În distribuţie: Mihai Constantin, Marius Manole, Ioan Andrei Ionescu, Gavril Pătru, Monica Davidescu, Crina Semciuc, Raluca Aprodu, Istvan Teglas, Tudor Aaron Istodor, Lari Giorgescu, Silviu Mircescu, Rareș Andrici, Pavel Ulici, Idris Clate.

Duminică, 23 aprilie, ora  19:00, la Sala Mare 

Amalia Ciolan în 20 de ani în Siberia

“20 de ani în Siberia”

Spectacolul realizat în cadrul Programului Procesul comunismului prin teatru, monologul dramatic de Sorin Misirianțu este inspirat de cartea 20 de ani în Siberia. Amintiri din viață de Anița Nandriș-Cudla.

20 de ani în Siberia - Un spectacol despre destinul unei țărănci bucovinence, autoare a uneia dintre cele mai importante mărturii despre calvarul trăit în Gulagul sovietic. Anița a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, la Cercul Polar, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord fusese ocupată de Uniunea Sovietică. Separată de soțul și de mama bolnavă, pe care nu avea să-i revadă niciodată, a supraviețuit regimului de înfometare, bolilor și muncii într-un mediu extrem de dur, reușind să își crească cei trei fii și să se întoarcă cu ei pe plaiurile natale în 1961. Cartea sa de memorii a fost tipărită abia după 1989, în România, fiind distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară”, afirmă Monica Lovinescu.

Un spectacol care trezește conștiințele amorțite și demască teroarea comunismului. O invitație pentru a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulți își proiectează astăzi o viziune edulcorată și nostalgică.

În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan, vom descoperi o țărancă simplă, dar cu o fluență a scriiturii și un firesc al povestirii în fața cărora talentul multor scriitori consacrați pălește. Neîmpovărată de ură sau blesteme, fără a pronunța vreodată cuvântul «comunism», Anița / Amalia își acordează gândurile și trăirile într-o interpretare artistică excepțională, care ne relevă „statura net aristocratică a țăranului român” (Ștefan J. Fay).

Amalia Ciolan mărturiseşte: “Am primit cartea întâmplător, de la o prietenă dragă. Am citit-o pe nerăsuflate. Nu-mi venea să cred că personajul povestea atât de simplu tot ceea ce a pătimit în viață. Imaginile se desfășurau, în timpul lecturii, în mintea mea, cadru cu cadru, și tot în același timp mă năpădeau senzații din cele mai diferite. Pe măsură ce parcurgeam traseul povestirii eram convinsă că va trebui să povestesc și eu despre Anița.

Așa am început. Sufletul ei mi-a transmis toate astea, iar eu am început să recompun în mici frânturi capitole întregi din viața ei. Doar așa puteam să aduc la viață uriașa ei făptură într-o oră de spectacol. Norocul a făcut să fiu susținută și ajutată în demersul meu de regizorul Sorin Misirianțu, fostul meu coleg, care a empatizat imediat cu subiectul. Sper ca munca noastră să fie o reverență adusă tuturor oamenilor care au pătimit nevinovați, prin suferință, în fața istoriei”.

Iar Sorin Misirianțu declară: „20 de ani în Siberia - durere, speranță, disperare, desprindere, voință, luptă, curățenie sufletească, purificare prin suferință, libertate, lumină divină. Să învățăm să-i iubim și să-i iertăm pe cei care ne-au produs suferințe. Pentru a ne crește vibrațiile, pentru a evolua din punct de vedere spiritual, pentru a renaște. Sper să vă bucurați de acest spectacol. Amalia Ciolan este o actriță specială. O prețuiesc mult!”

Regie, scenografie: Sorin Misirianțu

Duminică, 23 aprilie, la ora 20:00, la Sala Atelier 

Teatrul Național pentru copii

“Povestea Sfântului Biruitor Gheorghe”

Teatru interactiv, spectacole pentru copii cu vârsta între 4 și 10 ani

Poveștile de primăvară continuă la Teatrul Naţional pentru Copii Abracadabra!

Sunteţi invitaţi duminică, 23 aprilie, de la ora 11.00, în Sala Media, să vă Jucaţi de-a Teatrul în Povestea Sfântului Biruitor Gheorghe. Dragi copii, voi veţi învinge Balaurul! Pregătiţi-vă costumele de Carnaval, pentru că Iepuraşul vă invită la dans. Cea mai colorată prinţesă şi cel mai aiurit prinţ vor fi premiaţi.

Până duminică, Magicianul Poveştilor şi asistenţii săi vă doresc să aveţi Sărbători cu lumină, sănătate și pace în suflet.

Teatrul Naţional pentru Copii, proiect iniţiat de Fundaţia Abracadabra, condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Naţional din Bucureşti, este locul unde copiii urcă pe scenă şi devin eroii cei buni şi frumoşi ai basmelor. Ca într-o adevărată magie, « înarmaţi » cu doar câteva elemente de costum şi de decor, ei învaţă să-şi înfrângă teama şi să lupte  vitejeşte cu duhurile rele, cu forţele cele întunecate din poveştile românilor, de ieri şi de azi.

Înarmaţi cu multă fantezie şi poftă de joc, dar şi cu o recuzită neaşteptată, urcând pe scenă şi învingându-şi teama, micuţilor actori li se oferă şansa ca, la capătul premierei să concureze pentru un rol special, erou de poveste. În lumea magică a teatrului şi a copilăriei, totul este permis. Poţi să lupţi cu forţele rele, ţinând în mână un balon pe post de sabie, şi să le învingi, pentru că la Teatrul Naţional pentru Copii Binele triumfă întotdeauna prin luptă dreaptă.

Fiind vorba numai despre spectacole interactive, copiii trebuie să ştie că există câte un rol pentru fiecare dintre ei şi, odată cu evoluţia poveştii, apare şi şansa de a fi învingător. De-a lungul stagiunii, toţi copiii vor urca pe scenă şi vor deveni Eroi în nemuritoarele basme ale românilor.

Magicianul:  Marian Râlea, Buna Poveştilor:  Adina Cristescu, Clovnul: Florin Pârvu, Eroi de poveste: Copiii din public.

Duminică, 23 aprilie, la ora 11:00, la Sala Media.

Prof. Dr. Constantin Ionescu – Tîrgoviște

Conferinţele Teatrului Naţional

Duminică, 23 aprilie, de la ora 11.00, la Sala Atelier, va avea loc conferința Contribuția României la istoria diabetului în Europa, susținută de Prof. Dr. Constantin Ionescu – Tîrgoviște.

Istoria diabetului este lungă. Indienii și chinezii îl cunoșteau cu 2000 de ani înainte ca medicul grec Areteu din Capadocia, în secolul II d.Chr., să-i dea numele de diabet, caracterizându-l a fi „o boală misterioasă”. Istoria lungă a diabetului a stimulat mai toate științele biologice, ca apoi să beneficieze de progresele acestora. Biochimia, biologia celulară, imunologia, genetica și alte domenii medicale au făcut salturi uriașe, fiecare dintre ele reprezentând o bătălie câștigată și laureată cu multe Premii Nobel. Referindu-se la acestea, dar constatând că diabetul a devenit o problemă din ce în ce mai mare, un cercetător inspirat s-a întrebat: „De ce am câștigat atâtea bătălii, dar am pierdut războiul?". Profesorul Constantin Ionescu-Tîrgoviște va încerca să dea un răspuns acestei întrebări, întrucât cercetătorii români s-au situat în fruntea multora dintre numeroasele bătălii cu acest flagel.

Născut în 1937, Prof. Dr. Constantin Ionescu-Tîrgoviște este medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în Medicină, Profesor Universitar. A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1963. A fost preşedinte al Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice (2001-2003) şi Director al Institutului Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „Prof. N.C. Paulescu” (1997-2007). A fost ales Membru Corespondent al Academiei Române în anul 2003, iar din 2005 este Preşedintele Asociaţiei Medicale Române. A primit Premiul „N.C. Paulescu" al Academiei Române pentru contribuţiile la dezvoltarea diabetologiei Româneşti (1995).

A publicat mai mult de 300 articole originale în reviste naţionale și internaţionale.

Între 2001 şi 2011 a participat la peste 20 de proiecte naţionale de cercetare câştigate prin concurs (granturi) precum şi la 5 proiecte internaţionale. Membru în prestigioase societăți științifice românești și internaționale, printre care: Academia de Științe din Chișinău, Academia de Științe din New York, Societatea Internațională de Medicină Psihosomatică, Societatea Internațională de Acupunctură, Federația Internațională de Diabet etc.

Este editor principal al Proceedings of the Romanian Academy Serie B: Chemistry, Life Sciences and Geosciences şi membru în colectivul editorial al unor publicaţii de specialitate, precum: Alternative Medicine, Acta Endocrinologica, Romanian Journal of Internal Medicine, Diabetologia, Romanian Journal of Diabetes, Nutrition and Metabolic Disease.

Este autorul a patru patente pentru produse antidiabetice de origine vegetală: FITODIAB, FITOLIP, NEUROMION, RETINOFORT. 

Cerasela Iosifescu în ”Obsesii”

ARCUB

“Obsesii”

Ea are o mamă cu personalitate. Poate cu prea multă personalitate. Mai are și un cățel de care se îngrijește ca de un copil. Împreună, urmează un program riguros, pe care îl respectă cu sfințenie. Trăiește fiecare sentiment la intensitatea maximă. Luptă cu depresia și nu se lasă învinsă. Are mult umor, uneori cam cinic, dar el o ajută să meargă mai departe.

Ea scrie un roman. Vorbește despre boala ei ca despre un iubit, care o ține în brațe prea strâns, care o sufocă din prea multă pasiune. Este senzuală, inteligentă, spirituală. Iese la agățat, la shopping, în parc. Merge deseori la clinică. Și scrie. Scrie cu pasiune. Își pune întrebări despre sensul vieții, despre rostul suferințelor îndurate, despre Dumnezeu.

Ea este Lora.

Iar Lora este personajul principal al piesei Obsesii inspirate de scrierile Margaritei Karapanou, care s-a luptat întreaga sa viață cu tulburarea maniaco-depresivă. Pornind de la fragmente răzlețe din romanele lui Karapanou, Claudiu Sfirschi-Lăudat a improvizat pe marginea lor, le-a dat un suflu nou și a creat un scenariu teatral. Cerasela Iosifescu, aflată la a patra colaborare cu regizorul grec Yannis Paraskevopoulos, trece natural de la un registru la altul, conturând un personaj deopotrivă sensibil și puternic, copilăros și înfricoșat, atrăgător și distant.

Un prilej de a o cunoaște pe Lora, de a ne pune întrebări, de a căpăta încredere în viață și de a face cunoștință cu o echipă de artiști de prim rang.

Regia: Yannis Paraskevopoulos

Decor & costume: Lia Dogaru

Cu: Cerasela Iosifescu

Vineri, 21 aprilie, la ora 19.00 Sala Mare ARCUB (str.

Mihai Călin și Richard Bovnoczki în ”Schneider and Schuster”

“Schneider & Schuster”

Schneider & Schuster prezintă într-un cadru dramatic, înțesat cu momente umoristice, povestea a doi actori evrei ce decid să înființeze, la Lodz, în Polonia, un teatru care își dorește să atingă, prin intermediul spectacolelor, toate problemele de natură socială, umană și artistică ale timpului lor, neștiind că acest plan îi va conduce ușor către capcana lagărelor de concentrare. Cei doi evrei își trăiesc o bună parte din viață închiși, urmând ca apoi să fie deportați în Siberia, iar după Perestroika-Glasnost, se trezesc în sălbatica lume capitalistă de astăzi.

Piesa de teatru, scrisă în anul 1993 de Joshua Sobol și jucată cu succes în teatre din Elveția, Germania sau Suedia, este regizată și ilustrată muzical de actorul Lucian Pavel, cunoscut pentru rolurile din Și veni bărbatul la femeie şi din recenta productie a Teatrului de Comedie – Nina.

Textul lui Joshua Sobol, în traducerea Adei Maria Ichim, exploatează intens talentul, experiența și disponibiliatea artistică a doi actori, aflați într-un punct înalt al maturității artistice și al forței creative, care își utilizează toate mijloacele artistice de care dispun: Mihai Călin și Richard Bovnoczki. Costumele și decorurile sunt realizate de scenograful Mihai Păcurar, iar mișcarea scenică poartă semnătura coregrafei Silvia Călin.

”Piesa este o cronică dramatică inteligentă, povestită cu detașare, plină de farse. Ale istoriei, ale profesiei artei actorului, ale vieții. O călătorie în timp despre prietenie, despre confruntarea cu crizele majore ale istoriei și ale vârstei personajelor, toată înțesată cu un umor nebun. E despre umor. Și mai ales despre hazul cu care te privești în fiecare zi, chiar dacă festele pe care ți le joacă viața, istoria, pot fi fatale. Dacă îți lipsește acel umor sau îl rătăcești, ești pierdut”, mărturisește Lucian Pavel.

Iar Ileana Lucaciu notează: “Schneider&Schuster, reuşită demonstraţie de arta actorului”.

Sâmbătă, 22 aprilie, la ora 20.00, la Sala Mare ARCUB 

“Am iubit, am purtat, am pierdut”

“Am iubit, am purtat, am pierdut”

Ce iubim, ce pierdem, toate emoțiile, trăirile, durerea, bucuria, toate se leagă cu fire nevăzute de obiecte, parfumuri, rochii, pantofi, genți și ne regăsim bătrâne și obosite, înconjurate de o pânză ca de păianjen, dar atât de bogată și plină de culori, istorii ce merită, probabil să fie publicate pentru fiecare în parte…; poveștile prind viață aproape de spectator, senzația de acum și aici e copleșitoare, nu poți rămâne indiferent sau rece, pentru că ce se întâmplă la un metru de tine arde, amuză, bântuie, atrage, tulbură.

Spectacolul se foloseste de elemente de vestimentație, de accesorii și de amintirile pe care le stârnesc acestea fiecăreia dintre personajele feminine, pentru a picta o imagine a unei feminități vii, amuzante și puternice, reușind să creeze astfel o experiență teatrală solidă și memorabilă.

Adaptare după Love, loss and what I wore de Nora & Delia Ephron

Regia: Emil Hoștină

Costume: Cristina Milea. Coregrafia: Florin Fieroiu

Cu: Elvira Deatcu, Laura Creț, Anca Androne, Iulia Lumânare, Ioana Abur

Duminică, 23 aprilie, la ora 20.00, la Sala Mare ARCUB

Maia Morgenstern

“Poveste fără sfârşit”, la TES

Dragi copii, părinţi, bunici,

Sunteţi invitaţi sâmbătă, 22 aprilie, de la ora 11.00, la prima ediţie a spectacolului pentru copii Poveste fără sfârşit, realizat de Teatrul Evreiesc de Stat.

Sunteţi așteptaţi să intrați alături de actorii teatrului într-o lume magică a poveștilor, a personajelor fantastice, în care imaginația și curajul celor mici sunt personajele principale. Spectacolul interactiv își propune să le ofere celor mici oportunitatea de a face parte din spectacol, devenind astfel personaje. Şi adolescenţii vor avea şansa dezvoltării personale în compania actorilor Teatrului Evreiesc de Stat.

Din distribuţie fac parte: Maia Morgenstern, Dorina Păunescu, Mirela Nicolau, Alina Tomi, Tudor Aaron Istodor, Andrei Bibire și trupa de teatru a Colegiului Naţional de Informatică “Tudor Vianu”, coordonată de profesorul Marcel Homorodean.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News