Ştiai că în România există un sat la care poţi ajunge doar cu... scara? Ei bine, da, este adevărat, undeva în judeţul Caraş-Severin se află un sătuc izolat de lume. Ca să pui piciorul în localitate, e nevoie să urci trepte. Multe trepte. Deşi scara a fost construită în urmă cu zeci de ani, cei care fac traseul nu se tem că "treptele" din lemn le-ar putea ceda sub tălpi.
Avem în ţara noastră un sat demn de Cartea Recordurilor. Puţini ştiu că pentru a ajunge în cătunul îndepărtat, oamenii sunt nevoiţi să urce, efectiv, pe o scară din lemn. Pare o scenă ruptă din basmul cu Albă ca Zăpada când cei şapte pitici se întorceau de la minerit prin munţi, pe o cărare abruptă, şi chiar traversau pe verticală dealuri şi stânci. Povestea se transformă în realitate în judeţul Caraş-Severin. Scările sunt o improvizație lângă stâncile dinaintea satului şi, la prima vedere, îţi trezesc un pic de teamă. Din păcate, aceasta este singura modalitate prin care localnicii pot ajunge la casele lor. Este vorba despre satul Ineleț din județul Caraș-Severin. Aceasta face parte din comuna Cornereva care cuprinde 40 de sate în total. Drumul, sau mai bine zis, urcuşul până la sat durează două ore.
Ineleț este un loc uitat de lume, unde oamenii se descurcă fiecare cum poate din cauza accesului anevoios. Este unul dintre cele mai izolate sate din România, acelea pe care le găseşti doar în creierii munţilor. Scările sunt o improvizație lângă stâncile dinaintea satului. Situat în munții Cernei din județul Caraș-Severin, accesul se face pe patru scări care par destul de șubrede şi de firave şi au o lungime de 100 de metri. După ce urci scările, trebuie să mergi aproximativ două ore pe jos printr-o pădure şi abia apoi se ajunge la sat. Deși scările sunt construite în urmă cu zeci de ani, cei ce le folosesc nu se tem. "Binecuvântaţi să fiţi voi ce urcaţi pe acest munte şi să nu uitaţi că Dumnezeu este cu voi în fiecare clipă." este inscrip'ia de pe o cruce în drum spre satele Scărişoara şi Ineleţ.
Satele Scărişoara şi Ineleţ se găsesc la peste 1000 m altitudine. Nu au curent electric, drumuri, maşini sau orice alt lux al modernismului. Nici banii nu par să aibă valoare pentru săteni. Aceştia practică în continuare trocul (schimb în natură, fără mijlocirea banilor, constituind forma cea mai simplă a comerțului) atât între ei cât şi cu negustorii veniţi din Băile Herculane. Una peste alta, din numeroasele reportaje difuzate pe tv, oamenii de aici par că vin din o cu totul altă lume, mai liniştită, mai răbdătoare, mai cuminte şi mai cumsecade. Poate că n-ar fi rău să le urmăm exemplul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News