Săptămâna trecută Libia a făcut anunțul conform căruia țara pompează cu un milion de barili de petrol mai puțin decât a făcut anul trecut în aceeași perioadă.
Aceasta a fost o veste mare și îngrijorătoare pentru națiunile consumatoare de petrol, care se luptă să caute aprovizionare suplimentară, deoarece țițeiul din Rusia, al treilea producător mondial, intră sub sancțiunile occidentale. Orice barili suplimentari din Libia ar putea oferi o amânare atât de necesară de la creșterea inflației globale, spun analiștii.
Ministerul Petrolului libian a declarat săptămâna trecută pentru CNN că producția s-a redus până aproape de o oprire în iunie, la 100.000 de barili pe zi (bpd), de la 1,2 milioane de barili pe zi anul trecut. Însă, luni, ministrul a revenit asupra declarației menționând că producția a urcat până la 800.000 de barili pe zi, spunând că unele câmpuri au revenit online.
Producția fluctuantă și narațiunile conflictuale din jurul industriei demonstrează dezordinea în care se află sectorul petrolier al Libiei, cu puțină claritate despre cine deține cu adevărat controlul asupra celei mai valoroase resurse a națiunii.
De asemenea, evidențiază semnificația strategică a unei țări fragmentate de pe flancul sudic al NATO, unde statele occidentale încearcă să-și recapete un punct de sprijin.
Ambasadorul SUA în Libia, Richard Norland, a declarat că ,din cauza tensiunilor politice ale țării, ”există anumite partide care încearcă să câștige avantaj prin denaturarea cifrelor producției de petrol”.
Cifrele anterioare furnizate de Ministerul Petrolului au fost ”inexacte”, a spus el, adăugând că ”producția reală este semnificativ mai mare”.
Libia deține 3% din rezervele dovedite de petrol ale lumii, a declarat Yousef Al Shammari, CEO și șef al cercetării petroliere la CMarkits din Londra.
Apropierea sa de Europa înseamnă că poate transporta cu ușurință petrolul pe mare pe rute mult mai scurte decât alți producători, iar cea mai mare parte a petrolului său este exportat către națiunile europene, a mai spus Yousef Al Shammar.
Partidele în război din țară au folosit petrolul ca pârghie în timp ce se luptă pentru putere. Există un conflict politic între guvernele rivale din est și vest, care a determinat grupările armate care susțin guvernul estic să preia controlul asupra instalațiilor petroliere și să le închidă de mai multe ori.
Guvernul de Unitate Națională (GNU) susținut de ONU se află în capitala Tripoli și este condus de premierul interimar Abdulhamid Dbeibeh.
În est este un guvern rival, ales de parlament, condus de Fathi Bashaga.
Majoritatea câmpurilor petroliere și a infrastructurii Libiei se află în estul țării, unde comandantul Khalifa Haftar și Armata Națională Libiană (LNA) dețin controlul armat.
Pe hârtie, National Oil Corporation (NOC) din Tripoli este entitatea însărcinată cu controlul producției și comercializarea petrolului țării în străinătate.
Partidele în conflict din est și vest au încercat să preia controlul asupra NOC din 2014, dar sectorul este supravegheat de ministrul Petrolului, Mohammed Oun, care aparține guvernului susținut de ONU din vest.
Influența sa este însă slabă, spune analistul libian Jalel Harchaoui, și este prins într-o luptă pentru putere cu NOC, care ”a făcut tot posibilul” pentru a maximiza producția.
Pe teren, însă, comandantul din est, Khalifa Haftar, este în mare măsură la conducere, spune Harchaoui. Brigăzile armate aflate sub comanda sa au întrerupt producția de mai multe ori.
Ministrul Petrolului, Oun, a acuzat puterile străine cu interese concurente pentru criza politică din Libia.
”Trebuie să existe un acord între ei cu privire la cele mai bune căi către un mecanism care să scoată Libia din această criză”, a spus el pentru CNN.
Grupul Wagner, un contractant militar privat rus, a intrat în Libia în 2019, în ceea ce ONU a constatat că a fost un efort de a-l sprijini pe Haftar și LNA-ul său și a dislocat câteva sute de militari ruși în jurul celor mai mari câmpuri petroliere, spun experții.
În 2020, la apogeul implicării lor, Wagner a preluat controlul asupra câmpului petrolier Sharara din Libia, unul dintre cele mai mari zăcăminte. Captura l-a ajutat și pe Haftar să mențină blocarea exporturilor de petrol.
Prezența personalului rus îi oferă Moscovei posibilitatea de a perturba livrările de petrol ale Libiei, dacă dorește, a spus Harchaoui. Norland, ambasadorul SUA, a afirmat că o scădere a producției libiene ”cu siguranță servește intereselor Rusiei”, dar el a atribuit perturbările actuale ”factorilor interni libieni”.
În martie, SUA au propus un mecanism de supraveghere a veniturilor petroliere ale Libiei pentru a rezolva criza politică care perturbă producția.
Va mai trebui să urmeze aprobarea mecanismului la nivel politic, dar partidele libiene au convenit în principiu asupra ”anumitor domenii de cheltuieli prioritare”, a spus Ambasadorul SUA în Libia, Richard Norland, care locuiește în Tunisia.
Întrebat dacă SUA au încredere în guvernul susținut de ONU pentru a aduce înapoi o producție stabilă, Norland a spus că „nicio entitate politică nu exercită control suveran asupra întregului teritoriu al Libiei, inclusiv asupra câmpurilor petroliere”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News