Îngrijirea paleativă și problemele etice. Vasile Astărăstoae: O obligație morală pentru toată lumea
Vasile Astărăstoae, fostul președinte al Colegiului Medicilor din România, a explicat ”etica medicală” în cazul bolnavilor terminali.
Fiecare om merită să aibă parte de un final al vieții demn, motiv pentru care în urmă cu câteva săptămâni ministrul Sănătății Alexandru Rafila a avut inițiativa de a organiza dezbateri privind acordarea asistenței bolnavilor terminali.
În acest sens, Vasile Astărăstoae, medic legist și fost președinte al Colegiului Medicilor din România, a făcut precizări importante privind ”etica medicală”, unde se susține că ”a trăi este binele, iar prevenirea decesului rămâne un obiectiv al misiunii medicinei”.
Potrivit lui Astărăstoae, ”acest obiectiv este, uneori, nerealist și atunci trebuie să îi fie oferit pacientului sprijin plin de compasiune în procesul de moarte - o tranziție complexă, adesea însoțită atât de durere, cât și de sens. Acest obiectiv poate fi realizat prin aplicarea, dincolo de autonomie, a celorlalte principii etice: binefacerea, non-maleficenţa și justiția”, după cum a scris medicul legist pe blogul său, unde a făcut explicat fiecare principiu în parte.
De altfel, menționează Astărăstoae, ”în zilele noastre, teoria lui Peter Singer, face distincția între prevenirea răului și promovarea binelui și susține că binefacerea este o obligație morală pentru toată lumea”, în timp ce ”binefacerea este obligația morală de a acționa în beneficiul celorlalți, ajutându-i să-și promoveze interesele importante și legitime, adesea prin prevenirea sau înlăturarea eventualelor prejudicii”.
Așteptările pacientului și binefacerea
De asemenea, în contextul medical, ”două principii au rămas relativ constante încă de la începuturile medicinei, de la civilizația greacă clasică și până în prezent: binefacerea și non-maleficența. Ele sunt enunțate în Corpus Hipocratic: În ceea ce privește boala, fă-ți un obicei din două lucruri: să ajuți sau, cel puțin, să nu faci rău. (...) Progresele rapide ale tehnologiilor medicale au produs însă, o mare incertitudine cu privire la ceea ce este cel mai benefic sau mai puțin dăunător pentru pacient.
Cu alte cuvinte, împreună cu creșterea capacității de a fi binefăcătoare, tehnologia a generat multe dezbateri cu privire la ceea ce constituie de fapt un tratament benefic sau non-malefic.
De aceea, deși conceptul de binefacere este utilizat pe scară largă în științele medicale, nu este ușor de definit și puține studii științifice au avut drept obiect acest aspect”, a mai scris Vasile Astărăstoae.
Un alt aspect important pe care l-a adus în discuție medicul are legătură cu așteptările pacientului ”atunci când se ierarhizează tratamentele, deoarece atunci când ne referim la a face bine, nu ne referim doar la ceea ce este bine din punct de vedere medical pentru pacient, ci și la ceea ce acceptabil pentru ființa umană pe care o tratăm”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
