Instigatori în guvern pentru crima din oncologie
DNA a ridicat covorul de pe o mare mizerie din Sănătate: prescrierea de medicamente, cât mai multe și cât mai scumpe, pentru onorarii sau alte beneficii. Ancheta este abia la început. Până la finalizarea cercetărilor, să vedem cum au stimulat guvernele vânzarea de medicamente cu toptanul.
Înainte să ajungă la putere alianța condusă de Traian Băsescu, în 2004, controlul cheltuielilor se făcea prin plafoane impuse farmaciilor. Cheltuielile pentru medicamente urcă până la cer, dacă nu există un plafon unde să se oprească. În lipsa acestuia, tot bugetul Sănătății se poate duce pe pastile, nu doar în țările sărace, ca România, ci și în cele solide economic, din Vest.
Plafonul se introduce fie la medicul prescriptor, fie la farmacie, fie la producătorul de medicamente.
Dacă suma pe care poate primi farmacia de la CNAS este plafonată, apar cozile de la începutul lunii și scandalurile de la sfârșitul acesteia, când nimeni nu mai poate obține compensate.
Plafonul la medic (valoarea tuturor rețetelor să nu depășească o limită lunară) este utilizat în multe sisteme occidentale. La noi a fost respins cu îndârjire de breaslă și autoritățile nu au riscat să-l impună cu forța.
Mai rămânea taxa clawback, mecanismul prin care producătorii sunt descurajați să stimuleze prescrierea de medicamente. Creșterea vânzărilor peste un nivel de referință înseamnă pagubă: ce se câștigă este luat, cu ”gheara”, înapoi la buget, prin suprataxare.
Ministrul Eugen Nicolaescu a ales o a patra soluție: a desființat plafonul de la farmacii, fără să pună nimic în loc. Vânzările au explodat, mai ales că România pornea de la un consum de câteva ori mai mic decât în țările civilizate. Economia duduia, nimeni nu și-a făcut probleme.
Abia în 2009, a fost introdusă taxa clawback. Ordonanța a ajuns în MO în mandatul de interimar al lui Adriean Videanu. De aplicarea acesteia s-au ocupat Cseke Attila și Laurențiu Duță. Autoritățile au ignorat evidența: taxa clawback, așa cum era definită în România, încinge lupta pentru cota de piață, forțând vânzările.
O eroare fundamentală se strecurase în modelul românesc: erau taxați la fel toți producătorii, și cei care vindeau mai mult și cei care vindeau la fel, ori sub nivelul de referință. Într-un astfel de sistem, ”fraierii”, cei care nu cresc peste media pieței, plătesc pentru ”băieții deștepți”, care vând de rup.
Marketingul unor firme farmaceutice, e posibil să fi devenit, din agresiv, ilegal. Desigur, niciun ministru nu a pus pe cineva să încalce legea. Cei care au făcut-o, răspund. Iar pentru legile proaste plătesc pacienții, medicii, firmele, niciodată demnitarii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
