Internaționalizarea războiului româno-român
E clar, fortele politice de la Bucuresti sunt pe picior de razboi. Basescu contra Ponta, Basescu contra Antonescu, Antonescu contra Basescu, Antonescu contra Ponta, Ponta contra Antonescu, Ponta contra Basescu. Si, in acest razboi generalizat, cum, necum, au intrat si marile puteri: SUA, Germania, Franta, Olanda. Iar maniera in care ei intervin pe arena de lupta interna este cu totul si cu totul neconventionala. Atipica, neuzuala sub aspect diplomatic. Dintre numeroasele prejudicii pe care ni le aduce acest razboi romano-roman cu desant strain, cel mai semnificativ mi se pare a fi uriasul deficit de demnitate nationala creat zi de zi. Sau chiar ora de ora.
In Parlament, la Camera Deputatilor, acte normative extrem de importante, cu mare impact national, dar si international, dar si cu semnificative efecte psihologice si emotionale au fost, in premiera absoluta, aduse pana la procedura de adoptare fara nici un fel de dezbatere. Si fara ca deputatii, cei care urmau sa valideze sau sa invalideze respectivele acte normative, sa fi cunoscut ordinea de zi si continutul proiectelor. Niciodata pana acum nu s-a mai intamplat ca, cel mai tarziu in dimineata zilei in care in plen urma sa aiba loc o asemenea procedura, sa nu fie aduse la cunostinta parlamentarilor, macar in format electronic, ordinea de zi si textele de lege.
Aceasta defectiune majora, intentionata sau nu, produsa din prostie sau cu rea-credinta, a avut loc pe fondul unui viciu de sistem care, de ani de zile, altereaza in mod grav activitatea parlamentara. Concret, ma refer la faptul ca legile importante, daca nu cumva toate actele normative, ar trebui, intr-o democratie reala, neschimonosita, sa parcurga cateva etape obligatorii. O intensa consultare cu toate grupurile interesate ale societatii. O popularizare reala a intentiilor legiuitorului. O dezbatere temeinica in comisiile de specialitate. O dezbatere cat se poate de serioasa si amanuntita in plen. Inca de pe vremea Guvernelor Boc, aceasta procedura fireasca a fost abandonata, motivul fiind fragilitatea majoritatii de atunci si, mai mult decat atat, s-a optat pentru o solutie cel putin ciudata, a votului final, astfel incat actele normative nu mai sunt supuse procedurii de vot imedit dupa dezbatere. Mai ales acest ultim viciu de procedura creeaza efectul de turma in Parlament.
Marti, toate aceste deficiente au fost in mod nefericit concentrate in ceea ce priveste adoptarea catorva acte normative pe cat de importante, pe atat, de sensibile. Si, in mod inevitabil, a izbucnit un urias scandal. Mai intai in interiorul Parlamentului, intre putere si opozitie. Apoi in interiorul majoritatii, intre PNL si PSD. Si, in fine, cu o viteza uluitoare scandalul s-a propagat si inauntrul fiecarui grup parlamentar, intre cei cat de cat avizati si intre deputatii legati la ochi si adusi ca turma la vot.
Este absolut uluitor, dar cat se poate de adevarat. In chestiuni atat de importante cum sunt schimbarile aduse Codului Penal, sau o Lege de amnistie si gratiere care e adoptata o data la mai multi ani, liderii majoritatii, respectiv Victor Ponta, presedinte al PSD si prim-ministru, si Crin Antonescu, presedinte al PNL si presedinte al Senatului, afirma cu subiect si predicat primul ca au discutat si s-au inteles asupra tuturor punctelor si ca liberalii i-au lasat in offside pe socialisti, iar cel de-al doilea ca nu a exista nici un fel de discutie si nici un fel de intelegere. E clar ca unul din cei doi minte.
Pe acest fond, utilizand intreaga artilerie grea de care dispune, a intervenit presedintele, aducand grave acuzatii, unele drepte, altele nedrepte, majoritatii parlamentare, iar intr-un plan mult mai putin public, trimitandu-si doi consilieri, Fota si Diaconescu, sa bata ambasadele Uniunii Europene si Statelor Unite pentru a le alerta, intoxicandu-i pe diplomati cu informatii, multe dintre ele mincinoase.
Citește mai multe pe CorectNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
