EXCLUSIV  Internetul, vehicul social pentru adolescenţi. Ioana Avădani: Avem două probleme majore

"Am făcut un studiu pe adolescenţi, să vedem care este legătura lor cu informaţia şi tehnologia. Prima constatare este că nu există diferenţă de consum mediatic între mediul urban şi cel rural la adolescenţi. Ambele categorii au aceleaşi aşteptări, aceleaşi conduite şi acelaşi grad de consum mediatic digital. Suntem familiarizaţi cu discuţiile de genul 'ei au toalete în curte şi vrem să le dăm tablete'. Da, pentru că ei lucrează pe tablete indiferent unde au toaletă. Dacă aşteptăm să rezolvăm problemele de secolul XIX înainte de cele de secolul XXI, trece timpul şi copiii cresc într-o altă paradigmă. Ce este diferit este gradul de susţinere al comportamentului digital la nivelul părinţilor. Cei din rural consideră că ai lor petrec prea puţin timp pe internet, pentru că văd în internet un vehicul de promovare socială. Internetul este nu numai mediul în care acei copii trăiesc ci şi mediul pe care părinţii lor îl percep ca vehicul social. Dacă nu există diferenţă între urban şi rural în ceea ce priveşte comportamentul digital, există diferenţă între fete şi băieţi. Nu neapărat în ceea ce priveşte timpul petrecut, ci la dispozitive. Băieţii sunt mai mult pe desktop, fetele pe dispozitive mobile, dintr-o raţiune simplă. Pe desktop se fac jocuri, pentru că nu poţi da la pedale din butoane. Dar există diferenţe şi în ceea ce priveşte conţinutul accesat şi distribuit, dar şi în ceea ce priveşte autoevaluarea. Băieţii sunt mai încrezători, în timp ce fetele, deşi sunt mai atente la detalii şi cel puţin la fel competente, se evaluează mai jos. Avem aici o diferenţă de gen în consumul digital.", a explicat Ioana Avădani. 

Problemă pentru societate

"A treia constatare, şi aici doare foarte tare, este că principalele interese în materie de informaţie la adolescenţi sunt temele pentru şcoală şi cele legate de divertisment. Orice altceva este undeva la periferia preocupărilor lor. De asta doare, pentru că încercăm să facem o reeglementare pentru mediul de ştiri, în timp ce publicul nostru viitor nu este interesat de asta, iar aici avem o problemă noi ca societate. 

A patra constatare este că nu există interes pentru mediile tradiţionale. Televiziunea aşa şi aşa, pentru că încă o au în casă, radio pentru că încă au în maşini, însă la print există zeci, sute de copii cu care am lucrat care nu au cumpărat un ziar în viaţa lor. Nu trebuie să disperăm, este mersul tehnologic, dar e ceva cu care trebuie să lucrăm. 

A cincea constatare este gradul redus de discernământ în ceea ce priveşte evaluarea credibilităţii surselor. Cel mai important criteriu în evaluarea surselor este 'am văzut la cineva în care am încredere'. Asta este important pentru discuţia noastră, pentru că tinerii nu mai ajung la sursă, ei primesc o informaţie gata procesată de altcineva.", a mai spus aceasta. 

Două probleme majore

"Ar mai fi o concluzie, care ne priveşte pe cei din zona executivă, este că există o diferenţă majoră la utilizarea internetului între sistemul de educaţie şi copii, între părinţi/profesori şi copii. Dacă pentru profesori este un factor disturbator, pentru copii este mediul în care trăiesc. Dacă ne uităm la cum se foloseşte internetul în şcoli, vom constata că în majoritatea şcolilor copiii fie nu au acces la reţeaua şcolii, fie reţeaua nu există. Există câteva cazuri în care copiii au hack-uit reţeaua, au schimbat parola şi acum o folosesc ei. 

Ce facem cu aceste concluzii? Avem două probleme majore. Acum ştim ce avem de făcut, dar peste 5-10 ani  nu vom mai şti, pentru că tinerii nu mai sunt pe platformele pe care ştim noi să le utilizăm. A doua este legată de cum putem reglementa nu numai pentru publicul de azi, ci să satisfacem interesele şi modul de gândire al acestor copii. Pentru că altfel am muncit degeaba.", a concluzionat Ioana Avădani. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News