INTERVIU. Istoricul Filip Lucian Iorga: În România ar trebui discutată restaurația monarhiei
Istoricul Filip-Lucian Iorga, vice-președinte al Fundației Culturale "Erbiceanu", membru al grupului de 100 de intelectuali care au sprijinit candidatura lui Crin Antonescu la președinție, în 2009, susține într-un interviu pentru DCNews că ar trebui pusă din nou în discuție tema restaurației monarhice în România. Evenimentul regal din Londra, de săptămâna trecută, a reușit să arate românilor mai puțin familiarizați cu această temă care sunt dimensiunile unei Case Regale în democrațiile contemporane și care ar fi avantajele sistemului monarhic pentru țara noastră.
Reporter: Atenţia tuturor a fost concentrată pe nunta regală de la Londra. Care au fost motivele acestui interes şi cum aţi califica reacţiile comentatorilor şi ale publicului din România?
Filip-Lucian Iorga: Interesul e legitim şi nu e deloc surprinzător. Marea Britanie este unul dintre focarele de civilizaţie ale umanităţii, iar Familia Regală britanică a reprezentat întotdeauna un model de reprezentare. România a trecut printr-un regim totalitar comunist, care avea printre scopurile sale declarate egalitatea. Nu numai ţările cu regimuri comuniste au trecut printr-un astfel de proces. Şi în Occident, ultimele decenii au adus o teribilă uniformizare socială, culturală, comportamentală. Şi totuşi, în ciuda acestui fenomen, este limpede că oamenii au nevoie să se raporteze la ceva sau la cineva care să îi definească şi către care să privească cu respect şi încredere, dincolo de problemele politice sau sociale, de dificultăţile economice sau de diferenţele culturale. Oamenii s-au bucurat pentru fericirea celor doi tineri, şi-au investit afecţiunea şi speranţele într-un cuplu princiar care are toate datele să devină o speranţă pentru viitorul Marii Britanii şi al lumii libere, în general. O ceremonie plină de bun-gust, strălucitoare dar reţinută, fără excese, organizată în respectul tradiţiei dar şi în acord cu lumea în care trăim. Dinastia britanică este un exemplu fericit de supleţe şi adaptabilitate, de încadrare în realităţile contemporane, dar fără abandonarea bunelor tradiţii construite în secole.
Au fost, desigur, şi voci care şi-au manifestat indiferenţa (cel puţin declarată) sau chiar ostilitatea faţă de acest eveniment. Oricine are dreptul la opinie, dar e limpede că sentimentul majoritar a fost profund favorabil.
Căsătoria Principelui William cu Catherine Middleton a fost şi un prilej de a face propagandă în favoarea Monarhiei?
Întreaga ceremonie a fost o propagandă pentru nobleţe, pentru frumos şi bun-gust, pentru acele valori pe care egalitarismul nu a reuşit şi – sperăm – nu va reuşi nicicând să le sufoce. A fost, e adevărat, şi un moment de glorie pentru Marea Britanie, care nu se încheie aici. Să nu uităm că se apropie Jubileul celor 60 de ani de domnie ai Majestăţii Sale Regina Elisabeta a II-a, care va fi celebrat în 2012 şi se va bucura de o atenţie cel puţin la fel de mare ca nunta de anul acesta. Graţie evenimentelor din Marea Britanie, au început parcă şi românii să se întrebe tot mai mult dacă nu le-ar fi mai bine într-o Românie monarhică.
Care este părerea Dvs. în această privinţă?
Cred în primul rând că tema restauraţiei monarhice nu ar mai trebui să fie tabu în societatea românească. E momentul să dovedim o mult mai mare flexibilitate mentală şi să luăm în calcul această variantă. Trebuie accentuat aici că este o mare eroare să ne referim la monarhie ca la o soluţie politică. Monarhia nu este menită să înlăture partidele sau jocul democratic ci, dimpotrivă, ea are rol de punct stabil al sistemului democratic. Se află deasupra politicului şi este o garanţie a stabilităţii (Familia Regală poartă cu ea o tradiţie de secole, pe care o dăruieşte prezentului), a echilibrului (monarhul este independent din punct de vedere politic şi poate juca un autentic rol de mediator) şi, desigur, a prestigiului internaţional al ţării (prin înrudirile dintre familiile regale şi prin prestigiul intrinsec al formei monarhice de guvernământ).
M.S. Regele Mihai, împreună cu A.S.R. Principesa Moştenitoare Margareta şi A.S.R. Principele Radu au reprezentat România la nunta Principelui William cu proaspăta Ducesă de Cambridge.
Exact! Acolo unde Preşedintele Statelor Unite, Dl. Obama, sau foşti prim-miniştri ai Marii Britanii, precum faimosul Tony Blair, nu au fost invitaţi, Familia Regală a României a avut un loc de cinste. Nu uitaţi că M.S. Regele Mihai este văr cu Regina Elisabeta a II-a şi că raporturile dintre ei sunt dintre cele mai apropiate. Nu putem să nu ne gândim unde ar fi plasată acum România cu o personalitate ca M.S. Regele Mihai în fruntea statului. Ajungem din nou la comparaţii: oare ce succese (sau ar fi trebuit să spun “succesuri”?) a înregistrat instituţia prezidenţială, în ultimii ani, pe tărâm diplomatic. Putem nota, desigur, întâlnirea dintre preşedintele Băsescu şi... dictatorul libian Gaddafi.
Nu este monarhia o formă de guvernământ mai costisitoare decât republica? Ceremoniile de la Londra au necesitat cheltuieli importante.
Beneficiile financiare de pe urma valurilor de turişti şi a vânzării de suveniruri şi mai ales beneficiile simbolice pe care le-a înregistrat Marea Britanie graţie tânărului cuplu princiar au depăşit cu mult cheltuielile de organizare a nunţii. Familia Regală britanică este un adevărat brand de ţară, plin de substanţă şi de coerenţă. În cazul nostru, o frunză şi câteva campanii lipsite de inspiraţie nu pot ţine loc de brand naţional, atâta timp cât, dincolo de criza economică şi socială, România se zbate într-o gravă criză a valorilor şi într-un impas identitar. Monarhia ne-ar putea (re)aduce tocmai acest plus de identitate şi s-ar putea structura într-un adevărat brand de ţară. Asta, desigur, dacă vom avea curajul să fructificăm şansa istorică de a avea o tradiţie monarhică (nici Mihai Viteazul, nici Ştefan cel Mare nu au fost preşedinţi), o Familie Regală care a adus ţării independenţa, constituţia, unitatea, dezvoltarea economică şi modernizarea într-un ritm fără precedent şi un Rege care este recunoscut în toată lumea ca o personalitate remarcabilă a istoriei secolului al XX-lea.
Cu ce rămânem după săptămâna care a trecut ?
A fost o Săptămână Luminată menită, cred, să ne lumineze şi să ne îndemne la reflecţie. Nunta Principelui William cu Dra Catherine Middleton ne-a oferit o porţie de frumuseţe, distincţie şi bucurie, iar beatificarea Fericitului Ioan Paul al II-lea ne-a înălţat sufleteşte. Poate că o aplecare lipsită de patimă asupra tradiţiilor acestei ţări şi a situaţiei în care ne aflăm astăzi ne-ar putea conduce către concluzia că şi România şi-ar putea recupera chipul cel adevărat sprijinindu-se pe valorile reprezentate de două instituţii care o definesc şi prin care s-ar putea defini: Biserica şi Regalitatea.
Citeşte şi:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
