Intoleranță la lactoză, o afecțiune tot mai prezentă în rândul tinerilor. Cum pot avea o viață normală

Dr. Irina Ciortescu, medic primar gastroenterolog la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie Iași a explicat pentru Ziarul de Iași cum pot avea o viață normală cei care suferă de intoleranță la lactoză.

"Intoleranța la lactoză este una dintre cele mai răspândite forme de deficit enzimatic intestinal și este rezultatul incapacității organismului de a absorbi și metaboliza lactoza din alimente precum lapte sau derivate ale acestuia. Lactaza, enzima care înlesnește metabolizarea lactozei prezente în unele alimente, are un nivel redus în cazul persoanelor cu intoleranță la lactoză. În mod normal, această enzimă, care ar trebui să se afle la nivelul intestinului subțire, transformă lactoza în glucoză și galactoză, care trec apoi în sânge. 

Această problemă apare, de obicei, la adulți și foarte rar la copii sau bebeluși, mai ales la persoane de descendență africană, asiatică și hispanică. O cauză ar putea fi nașterea prematură, deoarece copiii născuți prematur au un nivel mai redus al lactazei din intestinul subțire, deoarece organismul începe să dezvolte această enzimă în ultima parte a trimestrului al treilea.

De asemenea, o dezvoltare bacteriană excesivă, boala celiaca sau boala Crohn pot avea un impact asupra nivelului lactazei ca și unele forme de tratament pentru cancer.

Intoleranța la lactoză poate fi primară, secundară și congenitală

Intoleranța primară apare pe fondul reducerii activității lactazei la nivelul mucoasei intestinale. Cel mai devreme apare la vârsta de cinci ani, însă cele mai multe cazuri sunt descoperite în adolescență sau chiar la maturitate.

Intoleranța secundară este un simptom al gastroenteritei, al bolii Crohn sau apare ca un efect secundar al tratamentului pentru cancer. În acest caz, intoleranța poate fi temporară, iar nivelul lactazei poate reveni la normal după regenerarea țesutului intestinal.

Intoleranța congenitală este rară și se transmite genetic, condiția fiind ca ambii părinți să transmită gena cu probleme mai departe. Se manifestă prin incapacitatea organismului de a sintetiza lactaza.

Este bine de știut că circa 70% dintre persoanele cu intoleranță la lactoză au și intoleranță la fructoză. Printre alimentele care conțin fructoză se află mezelurile, zahărul și îndulcitorii naturali și artificiali, conservele care conțin zahăr, legumele dulci (morcov, porumb, roșii), produse dulci din comerț. 

Persoanele cu intoleranță la lactoză pot acuza crampe abdominale, mai ales în jurul sau în spatele ombilicului, ori în zona inferioară a abdomenului; balonare; diaree; vărsături (mai ales la adolescenți); transpirație; paloare.

Simptomele apar între 15 minute și două ore de la ingestia alimentelor lactate sau derivate. Intensitatea simptomelor depinde de mai mulți factori, printre care cantitatea de grăsimi consumată odată cu alimentele ce conțin lactoză, timpul de evacuare a stomacului, sensibilitatea intestinală, precum și adaptarea florei intestinale la cantitatea de lactoză consumată. De exemplu, un pahar de lapte poate fi consumat fără probleme, însă nu mai multe", a explicat dr. Irina Ciortescu.

Cum pot duce o viață normală cei care au intoleranță la lactoză

"De regulă, tratamentul intoleranței la lactoză presupune modificarea dietei zilnice și reducerea consumului de alimente bogate în lactoză. Doar în cazul unor simptome severe este indicată eliminarea cu totul a acestor alimente. Cele mai multe persoane cu intoleranță la lactoză pot consuma cel mult 12 g de lactoză pe zi (echivalentul unui pahar de 240 ml de lapte) fără a avea simptome majore. De asemenea, iaurtul este tolerat mai bine, la fel și brânza maturată. 

Pe lângă schimbarea dietei, persoanele care au intoleranță la lactoză pot suplimenta alimentația prin alternative alimentare sau suplimente pe bază de proteine, calciu și vitamina D, ale căror niveluri s-au redus după limitarea consumului de alimente bogate în lactoză. Calciul, de exemplu, se află în broccoli, somon, lapte de soia, cocos sau orez, portocale, rubarbă și spanac. Vitamina D se găsește în ouă și ficat de pui, iar corpul o produce în mod natural prin expunerea la soare. Proteinele pot fi luate din carne sau din legume precum tofu, linte, năut, arahide, migdale, quinoa, semințe de cânepă, ciuperci, cartofi, fasole", a mai explicat medicul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News