Ioan Becali, politica şi mitraliera
Fostul impresar se visează politician! Doamne apără-ne şi păzeşte-ne! Chiar aşa de rău am ajuns încât să votăm un astfel de personaj? Cum ar rezolva parlamentarul sau ce-o vrea să fie „Don Giovanni” diferendele ideologice? Îi va „face de la brâu în jos” pe cei cu care ar intra în polemică sau le va arunca în faţă un scuipat, cum s-a întâmplat într-o emisiune de la Sport.ro?
Ioan Becali este un tip cu bani. Cum i-a făcut, e treaba lui, iar dacă nu l-a întrebat nimeni de „sănătate” înseamnă că i-a făcut cinstit. Dar nu acesta ar trebui să fie principalul criteriu de a ajunge politician, chiar dacă în România totul se cumpără sau totul este de vânzare. Ce îl recomandă să aspire la asemenea idealuri? Trecutul de dinainte de 1989, când s-a ocupat cu bişniţa din faţa cinematografului „Patria” sau cu schimbul de valută? Sau faptul că în prezent se laudă că are pistol, revolver şi o „lupară” şi că a tras inclusiv şi după oameni?
Şi ce-l face să intre în politică? Vrea probabil o nouă jucărie. În niciun caz nu l-a incitat vreo doctrină a vreunui partid. Doreşte doar să fie într-unul „puternic” şi neapărat „democrat, social, liberal şi moderat”, într-un veritabil cocktail politic. Probabil, este doar invidios pe vărul său, Gigi, care a ajuns europarlamentar. Este posibil ca atu-urile sale cele mai importante să fie cele cu care s-a lăudat într-un interviu din Evenimentul zilei: „Îmi place să fiu malefic, diabolic! Să mă ştie lumea de frică!”. Ei, bine, ăsta da argument tare!
Bine ar fi ca Ioan Becali să rămână la ceea ce se pricepe mai bine. La contracte pentru jucători, la comisioane din transferuri, la jocurile de noroc. Şi să lase politica pe mâinile altora, măcar mai puţini impulsivi. Ar în beneficiul tuturor!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
