Ioan Oltean l-a supărat pe Boc sau pe Băsescu?

”Every man for himself" a spus căpitanul Smith, după ce a fost coborâtă ultima barcă de salvare de pe Titanic. Scapă șine mai poati, a strigat moldoveanca din brațele căpitanului de pe Costa Concordia.  Nu voi mai cocoloși pe nimeni, a promis Băsescu, atunci când s-a dat de partea poporului. Ce te faci că e cam înghesuială la întors arme? Ungurii se gândesc și ei la anticipate, minoritarii nu mai votează cu Puterea, deci este exclus să mai treacă legile fraudării (vot prin corespondență, regionalizare etc)…

PDL ar vrea să întoarcă, dar nu prea are ce. Oaste de țucălari agățați de pulpana liderului, au de ales între a merge cu Boc până la sediul PNȚCD, aflat la capătul linei, sau de a risca o schimbare în al 13-lea ceas, care i-ar putea salva pe câțiva lideri, dar riscă să îngroape definitiv partidul.

Avantajele menținerii lui Boc în funcție ar fi de ordin material: să tragem ultimele tunuri înainte de pensionarea din politică. Asta presupune să întindă pelteaua până în noiembrie, iar baronii locali să-și mențină miniștrii în funcție. Fie ăștia de acum, fie alții, de fațadă. O variantă de compromis a fost sugerată de Cristian Preda: lăsăm miniștrii baronilor pe loc, schimbăm fraierul de premier, ca să-i păcălim pe fraierii de români!

Riscul ridicat de această strategie  ar fi o înfrângere catastrofală în alegeri.

Debarcarea lui Boc nu e așa de dificilă cum ne-a dat impresia tarantela jucată de Boc și Băsescu în 2011. În cazul lui Radu Vasile au demisionat toți miniștrii, lăsându-l în Palatul Victoria singur, cu palmierul din hârdău. L-a luat și a plecat.  E și mai bine dacă Boc se agață de funcție: au motiv să-l ușuiască și de la șefia partidului.  

Riscul îl reprezintă constituirea altei majorități parlamentare, excluderea PDL de la butoane și dezintegrarea partidului, înainte de alegeri.

Ca urmare, există trei variante:

1. Boc rămâne până la capăt. Astfel , se poate ronțăi din bugetul pe 2012 și se mizează pe electoratul clientelar și pe nucleul dur, pentru salvare. Partidul rămâne unit și merge pe strategia de comunicare de până acum: am făcut ce trebuie, nu era altă soluție etc.
2. Boc va fi schimbat la sfârșitul lunii februarie, sau mijlocul lunii martie, ca să evite riscul de anticipate. Se numește un tehnocrat, gen Croitoru, controlat de președinție, iar baronii își numesc reprezentanții în guvern, ca să ”gestioneze” bugetul.
3. Boc demisionează în februarie, ca o concesie pentru societatea civilă, ca să permită alegeri în iunie. Miniștrii lui rămân în funcție (buget, control alegeri), dar partidul evită catastrofa din noiembrie.

De aceea a revenit Ioan Oltean asupra declarației în care cerea plecarea lui Boc. Nu că i-ar fi frică de micuțul lopătar, ci pentru că s-a pripit, anunțând prea devreme planul de salvare a portocaliilor. Oricum, niciun plan nu are sens fără o coordonare cu Traian Băsescu. După 22 de ani de stat în colivie, canarii portocalii nu știu să zboare singuri.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News