Ionuț Vulpescu, după încă un an fără Nichita Stănescu: E de neuitat

"Din 1983 încoace, 13 decembrie este ziua în care ne amintim de Nichita Stănescu. Cu două zile înainte să plece la astre, poetul a scris un mic poem premonitoriu, cutremurător prin inocența de colind a gândului:
„Să ningă peste noi cu miei doar astăzi/ Să ningă inima din noi/ Noi niciodată nu am fost noroi/ O spun şi mieii care ning pe noi/ O, dulce, mult prea dulce tu,fecioară,/ Care mi l-ai făcut pe Iezus chiar din flori/ Ce zici că ninge mieii peste seară/ Şi pe zăpadă că noi ningem amândoi..." (Către...).
Nichita e, să recunoaștem, de neuitat", a scris, duminică, Ionuț Vulpescu pe pagina sa de socializare.

În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgenţă Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului.

Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la Bucureşti, cu trenul, chiar în seara aceea, însă la puțin timp după ora 2.00 noaptea, marele poet se stingea din viață în urma unui stop cardio-respirator, diagnostic oficial.

[citeste si]

Despre boala care l-a măcinat mult prea devreme pe Nichita Stănescu, în pofida încercărilor celor care i-au stat mereu aproape, a vorbit ceva mai târziu unul dintre prietenii săi, poetul Cezar Ivănescu: „La autopsie, s-a constat că nu mai avea nici măcar o celulă de ficat. Şi-l băuse pe tot".

Dora, ultima lui mare iubire, care i-a fost și soție până la final, s-a luptat să-i convingă pe toți prietenii lui să-l ajute să lupte cu alcoolul. Ar fi existat, se pare, un fel de conjurație semnată de ei toți. Însă Nichita avea deja ciroză la acel moment, relatează ziarulmetropolis.ro. 

Ultima seară pe pământ a lui Nichita Stănescu

Pe 9 decembrie 1983, Nichita Stănescu participa ca martor, la Drobeta Turnu-Severin, la căsătoria prietenilor Ofelia Rotaru și Alexandru Condeescu. Se simțea obosit, dar suținea că e din cauza unor nopți nedormite. La cină, urmându-și obiceiul, îi scrie un poem gazdei, apoi se retrage în cameră, mai devreme decât obișnuia. Ficatul lui era măcinat de ciroză.

Pe 11 decembrie, Nichita se trezește târziu, pe la prânz. Împreună cu cei doi tineri căsătoriți și cu Dora face planuri de viitor.

Luni de dimineață nu se trezește însă la timp ca să prindă trenul. Nu se ridică deloc din pat până când vor pleca, a doua zi, cu un alt tren. În tren, într-un compartiment unde călătoresc singuri, se întinde pe canapea și doarme agitat până la București. Noaptea durerile devin tot mai puternice, potrivit relatărilor unui alt prieten al poetului, pictorul Mircia Dumitrescu. El a fost și cel care l-a dus la spital, după ce a primit un telefon de la poet. "Avea salteaua pe jos şi îi ţâşnea sânge din buze şi din limbă şi murdărise deja peretele".

Până la mașină și apoi pe coridoarele spitalului, Nichita a mers pe picioatele lui, tot timpul conștient, dar criza s-a repetat, din ce în ce mai violentă. La câteva minute după ora 2 noapte, lupta s-a sfârșit și Nichita a murit. Stop cardio-respirator.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News