Ionuţ Vulpescu: Cel mai mare regret este că George Banu nu ne mai e contemporan

"Cortina sau fisura lumii". Acest titlu, aparținându-i lui George Banu, devine, acum, mărturia unui univers cultural însingurat după moartea lui. A plecat în Franța, fiind profesor la Sorbona și ajungând un nume canonic al teatrologiei occidentale. "Parisul personal", așa cum îl alinta, arată altfel prin viața lui George Banu: e orașul "dublu", al lui și al celor din jur, în care nu scapi de "mitologia luminilor", din care poți călători aproape oriunde, făcând din "autobiografia urbană" o operă de artă. Din ultima zi a anului 1973, când se stabilește la Paris și până în primele zile ale anului 2023, când ne luăm rămas bun de la scena gândirii și a emoțiilor lui George Banu, viața sa a fost dedicată esteticii, teoriei și artelor spectacolului, poeticii teatrale și istoriei teatrului. Citisem un text recent, aproape profetic, semnat de George Banu în Dilema Veche:

"Bătrînețea e „reacționară” pentru că a cunoscut o tinerețe exaltată, s-a bucurat de „formele noi”, cum spune Kostia în Pescărușul, dar și pentru că viața a trecut și „organele-s sfărmate” – așteptarea nu mai e aceeași, ochiul a obosit, inima a ostenit. Ea e retrospectiv prizoniera „zăpezilor de altădată”, ceea ce îi justifică melancolia și refuzul propunerilor actuale. Această distorsiune „temporală” se află la sursa neînțelegerilor și a confruntărilor. Ce curaj reclamă fraza-mi odată explicit formulată: „Eu nu mai sînt contemporan..."

Acesta e cel mai mare regret, că George Banu nu ne mai e contemporan. Și tocmai de aceea, suntem binecuvântați că ne rămân, de la el, un Shakespeare care arată altfel, și care ne convinge că "lumea e un teatru", o "scenă supravegheată", de la Shakespeare la Genet, ne rămân "reformele teatrului în secolul reînnoirii", și nenumărate "obiecte rănite", accidentate, harțuite de timp și ticsite de istorie, de care nu ne despărțim pentru că fiecare obiect cultural trimite la o amintire: fiecare tablou, fiecare statuie, fiecare carte, fiecare fotografie poartă cu ea o lume intimă și apusă, așa cum George Banu scria în textele lui memoriale.

La Avangarda, podcastul meu, un produs cultural, am creat o comunitate aproape de lumea teatrului: mari actori și critici au venit aici povestindu-ne o lume pe care nu o cunoaștem sau o intimitate pe care au ales sa o deconspire altfel. Din dragoste pentru comunitatea artistică și regret pentru plecarea sa, am ales ca astăzi să păstrăm liniștea și un moment de reculegere în memoria omului și intelectualului George Banu.

Actorii continuă să joace, dar critica teatrală are, de azi, un om mai puțin care gândește jocul artei și scena lumii. Dumnezeu să îl odihnească!", a scris Ionuţ Vulpescu pe Facebook. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News