Ipocrizia ”monarhiștilor” și moștenirea Regelui Mihai

Unii dintre cei care, în 1992, aclamau trecerea lui Mihai I pe sub Arcul de Triumf, se declară dezamăgiți de hotărârea MS Regelui de a schimba Normele fundamentale ale Familiei Regale a României. Ei l-ar vrea pe Nicolae moștenitor și custode al Coroanei, nu pe ASR Margareta. Cu alte cuvinte, sunt monarhiști, dar cu condiții. Nu ar fi rău, dacă ar fi adevărat. De fapt, cred că acești oameni doar s-au folosit de Rege, fără să cugete prea mult la ideea monarhică. La începutul anilor 90, nu exista niciun politician capabil să-l înfrângă pe Ion Iliescu. Regele a fost văzut ca o soluție politică, nu monarhia ca o soluție de guvernare. Majestatea Sa a urmat, însă, normele fundamentale ale oricărei monarhii constituționale, evitând să intre în jocuri electorale.

Problema succesiunii a devenit un pretext, fiindcă ”monarhiștii” de ocazie nu au curajul să-și apere principiile, chiar dacă în acest moment ele nu sunt la modă. Sondajul din 2004 arăta că 16 la sută dintre români doreau monarhia, în 2008 se înregistrau 18 procente în favoarea acesteia. Eșecul actualei guvernări ar putea crește numărul susținătorilor, ca să nu mai amintim de capitalul de simpatie pe care îl va genera Jubileul Regal.

Gestul MS Regelui de a promulga un nou statut al Casei Regale este și patriotic și modern. Mihai I a rupt oficial legăturile dinsatice cu Casa de Hohenzollern și a renunțat la titlurile princiare germane, continuând drumul pe care a pornit Ferdinand cel Loial. În 1916, când acesta a declarat război Germaniei, a instaurat practic o dinastie ”de România”, fiindcă nemții au rupt legăturile cu vărul lor din Carpați. Faptul că la nunta regală din Anglia a fost invitat Mihai I de România, care nu mai deține niciun titlu german, în 2011, înseamnă recunoașterea dinastiei române de către familiile regale din Europa. Titlul ”de România” a devenit un titlu nobiliar și asta nu poate decât să ne bucure.

Cât privește renunțarea la Legea Salică, era obligatorie din două motive. În primul rând, legea ținea de o Constituție care a fost demult abolită. Reîntoarcerea la Constituția din 1923 ar fi fost o soluție rapidă de restaurare monarhică, dar nu așa s-a scris istoria. Regele, la rândul său, s-a declarat dispus să revină doar dacă poporul alege soluția monarhiei, prin referendum. Nu e deci nevoie de o lege datând din anul 511, când femeile nu aveau dreptul de a deține proprietăți, ca urmare nu puteau primi tronul. O monarhie constituțională nu presupune ca Regina să dețină în proprietate un teritoriu național, deci legea salică este, azi, inutilă. Vă imaginați cum s-ar fi bucurat dușmanii monarhiei dacă se menținea discriminarea femeilor, iar Normele fundamentale puteau fi atacate la CNCD și CEDO?

În fond, MS Regele a propus românilor un sistem. Prin simplul fapt că există, Casa Regală rămâne o soluție. Dacă vor avea nevoie de aceasta, o vor folosi, așa cum au folosit în 1866 soluția principelui neamț. Cu deosebirea că, acum, există un Rege și o Principesă moștenitoare de România.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News