Irina Petrescu îi scrie unui ministru: ”Dragă tâmpitule”. Povestea de dragoste, dezvăluită de Răzvan Ionescu

-Irina Petrescu, spune Răzvan Ionescu, a fost primul star în istoria cinematografului românesc furat de Hollywood și trimis la școală în Los Angeles să învețe engleză, să fie pregătită pentru a fi o stea la Hollywood, cu agent, cu tot. Vorbim de anii 1960. Deci nici nu se inventase bine star-sistemul Statelor Unite când Irina Petrescu pătrunsese acolo. Numai că ea era îndrăgostită, și nu i-a convenit, nu s-a prins de ea sistemul acesta american, și a profitat de faptul că o distribuise Gheorghe Vitanidis într-un film care a rămas celebru în istoria cinematografului românesc, „Răutăciosul adolescent”. A luat un avans de acolo, și-a plătit avionul și a fugit înapoi, în România, la iubitul ei. Nu o să vi-l spun care, dar multă lume îl știe.

Ionuț Vulpescu: Deci, a lăsat Hollywoodul pentru iubirea de la București.

Răzvan Ionescu: Și amuzamentul este că ea în timpul acesta era într-o dublă corespondență. Îi scria și iubitului, și ministrului Culturii de atunci, încercând să obțină o finanțare. Ea era cumva prinsă acolo, nimeni nu îi dădea bilet să plece înainte de finalizarea studiilor respective. La un momentdat, de năuceală și de îndrăgostită ce era, a băgat scrisoarea adresată iubitului în plicul către ministrul Culturii – acum nu vă spun eu, că știți ce înseamnă să fiți ministrul Culturii – și scrisoarea către ministrul Culturii în plicul adresat iubitului. N-ar fi fost nicio nenorocire...

I.V: Asta e ca într-o Scrisoare pierdută!

R.I: Dar scrisoarea adresată iubitului și băgată în plicul ministrului Culturii începea cu „Dragă tâmpitule!”

Întâlnire fundamentală cu Ciulei

Întâlnirea Irinei Petrescu cu Liviu Ciulei a fost una fundamentală, spune Răzvan Ionescu.

R.I: Și pentru unul, și pentru celălalt. El a creat-o pe ea, într-un fel. A fost muza lui. „Valurile Dunării”, după „Valurile Dunării” au urmat, cu Pintilie, „Duminică la ora 6”, apoi fantasticul spectacol, „Leonce și Lena”, pus de Ciulei, un spectacol de legendă pentru generația noastră! Și-a pus amprenta, Ciulei și-a pus amprenta pe mulți actori de la Teatrul Bulandra și pe ea în mod special.

I.V: Este o frază, o întrebare a Irinei Petrescu, ca un motto al capitolului pe care îl dedicați, și care e zguduitoare: „Ce facem cu noi atunci când nimeni pare că nu mai are nevoie de noi?”

R.I: E un adevăr. Noi suntem cu cea mai efemeră dintre profesii. Actorul moare în fiecare seară și renaște în fiecare seară. Chiar și acum, de curând, am făcut experiența aceasta pentru că trec adeseori pe la Grădina Icoanei, prin dreptul sălii Teatrului Bulandra, și mă uit și spun cum clădirea asta a rămas și nu mai e nimeni. Nu mai e nici Toma Caragiu, nici Ogășanu, nu mai e nici Irina Petrescu, nici Dan Nuțu, nici Rodica Tapalagă, nici, nici... Nici Marinuș Moraru. Nu mai e! Or ei mor odată cu ultimul spectacol și cu ultimul spectator care își mai aduce aminte de ei. Sigur că acum avem șansa înregistrărilor, a filmărilor, dar acum! Pentru acum! Pentru ce a fost e aproape nimic, nu mai există nici măcar o înregistrare sonoră din „Revizorul”, de Pintilie, care a avut trei reprezentanții. E singurul spectacol din istoria teatrului care a fost interzis în Scânteia, pe prima pagină. S-a publicat un decret. A fost o întreagă cabală acolo, Ciulei știa mai multe”.

Interviul poate fi vizionat integral pe platforma yoytube.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News