EXCLUSIV  Isărescu: România trebuie să intre la dietă / Ciolacu: Mă tatuez că nu cresc TVA / Coșea traduce afirmațiile celor doi

Nu doar copiii spun lucruri trăznite. Mai spun și marii oameni ai zilei de la care așteptam mai mult. Nu am nimic împotriva stilului colocvial, dar, din punctul meu de vedere, problemele grave cer un ton adecvat. Nu patetic, dar nici miștocar.

Premierul României zice că își va tatua palma sau își va tăia un picior, iar guvernatorul, după cura cu ceai de tei, ne îndeamnă să trecem la dietă.

Problema este însă diferită de „tonalitatea” discursului. Ea constă în esența acestei tonalități, care dezvăluie o realitate ce, pe mine, mă înfricoșează. Sunt speriat de faptul că pozițiile celor doi „mari” sunt atât de diferite încât mă întreb, ca simplu cetățean, în cine să am încredere, în cine să-mi pun speranța că voi trăi mai bine, că voi fi protejat de orice nenorocire ar putea veni de la ciclon, secetă, inundații sau chiar de la Putin.

Unul zice că, în ruptul capului, cu riscul de a-și amputa un picior, nu vor fi creșteri de impozite și taxe, mai ales de TVA, altul zice că vor fi creșteri pe care le numește „corecție bugetară” prin „strângerea curelei”.

Ceea ce se ascunde sub aceste declarații este una dintre cele mai grave probleme ale României: dezacordul dintre politica monetară a BNR și politica fiscal-bugetară a guvernului.

Este un truism de manual faptul că succesul funcționării și modernizării oricărei economii moderne de piață constă în colaborarea, ba chiar coordonarea, politicii monetare a băncii centrale cu politica fiscal-bugetară a guvernului.

Trebuie subliniat și aplaudat efortul BNR de a încerca, manevrând politica monetară prin dobânda de referință, să diminueze inflația, dar rezultatul a fost departe de așteptări deoarece, de partea cealaltă, guvernul actualei coaliții nu a încetat niciun moment să creeze inflație. De la Ordonanța Trenulețul până la creșterile tarifelor la utilități și la importurile masive de alimente, dar și creșterea, într-o manieră pur electorală, a unor pensii și a salariului minim, guvernul a susținut un ritm înalt al inflației care, chiar în condițiile de descreștere, s-a situat și se situează la un record european.

Actualele declarații ale celor „doi mari” ai economiei românești nu ne dau nicio speranță în direcția unei viitoare colaborări între bancă și guvern. Este o realitate pe care „cei doi” o exprimă prin ceea ce caracterizează comportamentul celor din categoria „mai marilor zilei”: urmărirea și consolidarea unor interese și poziții de clan politic sau instituțional prin îndepărtarea din ce în ce mai evidentă de interesele celor dinafara clanurilor, fie ei întreprinzători privați sau simpli cetățeni.

În această cheie trebuie interpretată și declarația Guvernatorului BNR. Domnia sa, o incontestabilă valoare a intelectualității și elitei românești de după 1990, nu face prin declarația emisă altceva decât o contestare care îl conduce la ideea necesității introducerii unor măsuri de austeritate pentru reglarea deficitelor.

Ceea ce a lăsat guvernatorul să se înțeleagă este legat de faptul că orice corecție se face cu o „strângere a curelei”, dar că nu totdeauna o strângere a curelei înseamnă neapărat ceva dramatic și că se poate face și printr-un soi de dietă. România trebuie să treacă prin această dietă pentru a-și corecta deficitele gemene, iar această corecție se poate duce și în extern, uneori chiar în plan social.

Deci, „strângerea curelei” se poate face printr-un „soi de dietă”. Frumos spus și aproape în stil nutriționist. Așa spunea o celebră doamnă doctor nutriționist că se poate mânca oricâtă slănină, dar cu condiția să nu fie grasă.

Cum slănina care să nu fie grasă nu există, nici o „strângere a curelei” care să fie doar o dietă nu există. Slănina este întotdeauna grasă, iar strângerea curelei este întotdeauna austeritate, pur și simplu.

Guvernatorul BNR are dreptul să comenteze starea precară a economiei și să dea sfaturi pentru îndreptare? Desigur, are acest drept și chiar mai mult. Chiar are datoria să facă o analiză corectă, oricât de dură ar fi. Astfel, Domnia sa afirmă că „inflaţia va creşte la 4,9%, contul curent nu arată bine deloc, situaţia deficitelor gemene este destul de îngrijorătoare.”

Dar are și dreptul de a da sfaturi în sensul „strângerii curelei”? Oricine poate da sfaturi oricui, chiar și domnul Guvernator poporului român. A da sfaturi poporenilor nu costă nimic, mai ales când nu te costă nimic personal.

Dar este o chestiune de moralitate pe care societatea românească nu o va mai putea tolera mult timp. BNR ar trebui să înțeleagă acest lucru. Este trist, chiar revoltător, că nu l-a înțeles până acum. Trebuia să-l înțeleagă imediat după episodul de cras cinism declanșat cu un an în urmă de domnul economist-șef al BNR, care sfătuia pe români să-și pingelească pantofii, în condițiile în care presa arăta opulența meniurilor cu caviar și homar de la banchetele organizate de către BNR pentru membrii săi.

Este imoral să treci poporul la „strângerea curelei” când profitul băncilor a depășit orice imaginație, chiar în condiții de criză, când sistemul bancar, oblăduit de către BNR, aduce și în România fenomenul falimentului personal prin impunerea de condiții din ce în ce mai grele creditării.

Momentul pe care îl trăim este unul dintre cele mai „speciale” de după 1990. Crize suprapuse, inflație susținută, război, inundații, secetă, incertitudine și pericole geopolitice încă necunoscute ale efectelor noii administrații americane și ale dificultăților economiei europene fac viața fiecăruia dintre noi o aventură. Nu știm la ce să ne așteptăm, ce ne va aduce ziua de mâine.

Avem nevoie ca de aer de ceva sau de cineva care să ne dea speranța că vom fi conduși pe drumul bun, că vom fi protejați și ajutați să trăim mai bine. Ce avem din toate astea? Nimic! Pentru ce vom vota?

Pentru „strângerea curelei” sau pentru amputarea piciorului?!

Așteptam de la înaltul for intelectual, de analiză și sinteză, care este BNR, o declarație prin care, în preajma alegerilor, onoratul Consiliu de administrație să prezinte o viziune asupra viitorilor ani prin propunerea unui sistem eficient de colaborare cu viitorul executiv, pe proiecte privind stabilitatea macroeconomică, pregătirea trecerii la euro, finanțarea economiei, implicarea sistemului bancar în creditarea programelor de reindustrializare, siguranța energetică și alimentară, ridicarea gradului de educație financiară a populației ș.a.

Ce ni se dă în afară de „strângerea curelei”? O promisiune: „În funcție de cum va arăta acest program de corecție fiscal-bugetară (n.n. Programul guvernului), și BNR își va stabili viitoarea politică macroeconomică.”

Vorba filozofului: „Să fie bine, ca să nu fie rău.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News