Istoria instrumentelor muzicale, în magaziile Conservatorului Bucureşti. De la viori de peste 100 de ani, la piane noi de 60.000 de euro
Când intri în magaziile Facultăţii de Muzică din Bucureşti mirosul de vechi te copleşeşte. Anii au trecut peste intrumente, dar acestea sunt precum vinul, cu cât îmbătrânesc cu atât sunt mai bune. O vioară cu vârstă centenară, produsă de Stradivarius, aşteaptă încă să îi fie decoperite secretele, pentru că celebrul lutier a preferat să ne lase această enigmă şi a luat secretul cu el în mormânt. Nu te lasă să treci indiferent nici imensa orgă din sala „George Enescu”, care cu puterea sa ar putea sparge pereţii, dar preferă, deocamdată, să scoată la iveală doar sunete rafinate, improprii parcă unui asemenea mastodont.
Foto: Carina Çetinel
Primul instrument care îşi arată grandoarea este o trompetă produsă la Geneva în 1927. Încă străluceşte, şi, pentru un neiniţiat, scoate nişte sunete cu adevărat fenomenale. Pentru rectorul Facultaţii de Muzică, Dan Dediu, aceasta şi-a pierdut însă valoarea artistiă, i-a mai rămas doar să-i impresioneze pe cei ca mine, care se miră că după atâta timp arată de parcă ar fi nouă.
„La un intrument depinde ce apreciezi ca fiind valoare. Dacă eşti un împătimit al antichităţilor şi treci pe lângă anumite intrumente vechi, majoritatea fiind lucrate manual, atunci le dai o foarte mare valoare. Dacă sunt intrumentist sau trompetist am să trec pe lângă o trompetă din 1922 ca pe lângă o curiozitate pentru că ea nu va mai cânta niciodată la aceeaşi performanţă la care cântă o trompetă Alexander la ora actuală, nouă”, a explicat Dediu.
Viorile dau randament mai bun din cauza lacului cu care este dat lemnul
Pentru jumătate de oră, Dan Dediu, îşi scoate capul dintre documente şi se avântă în istoria intrumentelor. Vorbeşte cu lejeritate despre o vioară Stradivarius, care a depăşit un secol şi încă mai este folosită. „Cu cât e vioara mai veche şi încă se cântă pe ea, cu atât îi creşte valoarea. Există viori de maestru foarte vechi, de peste 100 de ani, pe care le avem, şi pe care se poate cânta. Este vorba de lemn. Rezonatorul este aici secretul, lemnul, de fapt lacul cu care este dat lemnul, este cel care face o vioară să fie una excepţională. Bineînţeles mai există şi anumite mici detalii pe care lutierii nu le deconspiră. Viorile sunt făcute din lemne de esenţă tare şi unele dintre ele sunt ţinute cel puţin 10 ani să se usuce. Adică a ales o cherestea bună şi fiecare lutier are secretul lui, de cele mai multe ori este vorba de lemn” ne-a lămurit rectorul Conservatorului.
Pianul din sala „George Enescu” costă 60.000 de euro
Pianele par a fi piesa de rezistenţă a muzicii clasice. De pe vremea lui Pitagora, inventatorul primului strămoş al pianului, acesta evoluat foarte mult iar azi tinde spre perfecţiune. La fel de perfect pare şi uriaşul din sala „George Enescu”. O piesă uriaşă care îşi aşteaptă doar mâinile pricepute pentru a da viaţă sunetelor.
„Chiar dacă pianele sunt produse de serie, fiecare pian are personalitatea lui. Nu este făcut de un robot, bagi lemn şi la final ai pianul. Nu, fiecare piesă este asamblată de un om şi marile firme nu îşi deconspiră secretul. Nu poţi pătrunde în locurile unde se petrece alchimia unui pian. Sigur că sunt detalii tehnice, dar care contează foarte mult. Un pian ca cel din sala George Enescu ajunge cam la 60.000 de euro”, ne-a mai povestit rectorul Facultăţii de Muzică.
Imensa orgă de la Conservator are puterea de a sparge pereţii
Orga a fost construită manual de zeci de tehnicieni chiar în sala „George Enescu”. Construcţia totală a costat aproximativ 200.000 de euro, dar când o vezi suma ţi se pare infimă. Este un adevărat monstru, din măruntaiele căruia ies sunete neaşteptate. „Orga din sala George Enescu este o construcţie manuală, nu se poate face decât la faţa locului pentru că trebuie finisate foarte bine elementele tehince. Spre exemplu, dacă nu este reglat bine nivelul de decibeli, ar putea scoate un sunet ce ar dărâma probabil şi pereţii. Este o orgă foarte frumoasă şi puternică. La construcţia ei au participat foarte mulţi tehnicieni iar costurile finale s-au ridicat la circa 200.000 de mii de euro. Bine aceasta este o orgă mai mică, aşa pentru o sală de 500 de locuri, dar în sălile mari de concert sunt adevărate capodopere în lumea orgilor”, a mai spus Dan Dediu.
În sala unde este amplasată orga se controlează umiditatea zilnic prim intermediul unui umidificator. Aici trebuie păstrată o temeperatură optimă pentru că altfel instrumentul îşi pierde racordajul .
Istoria intrumentelor a trădat Europa, „leagănul civilizaţiei”. Cele mai multe provin din alte părţi ale lumii precum China, India sau din Orient. Cu toate acestea desăvârşirea lor a avut loc în Europa. Iar dacă intri în Conservator începi să îţi dai seama ce înseamna evoluţia acestor piese de-a lungul timpului. Poate să nu îţi placă muzica clasică, dar suntetul unui gong imens, care de la o simplă atingere vibrează 5 minute, nu are cum să te lase indiferent.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
