Istoricul Adrian Niculescu îl pune la punct pe Cartianu, în scandalul Revoluţiei

Istoricul Adrian Niculescu îi dă replica lui Grigore Cartianu, redactor-şef Adevărul, după editorialul pe care acesta l-a scris despre revoluţionari. Cartianu se lansase într-un atac dur la revoluţionari pe care i-a numit "şobolani deranjaţi", iar pe unii dintre ei i-a acuzat că Revoluţia i-a prins pur şi simplu pe stradă, iar banii pe care îi primesc acum sunt nemeritaţi. Adrian Niculescu a remis, în primă instanţă, dreptul a replică către ziarul Adevărul, dar nu  fost publicat.

Vezi replica lui Adrian Niculescu către Grigore Cartianu:

"Dragă Domnule Cartianu (formula de adresare am preluat-o de la Dvs.!),

In virtutea principiilor de presă, Vă rog, respectuos, să-mi publicaţi următorul drept la replică.

Răspund cu întîrziere „Tabletei” Dvs. din Adevărul, 6 ianuarie a.c., deoarece:

1. nu sînt un cititor al gazetei Dvs. (mai ales de cînd a adoptat formatul tabloid), drept pentru care nu am aflat, decît indirect, si tardiv, de textul Dvs..

2. dupa cum stiti si Dvs., de la emisiunea RTV, din 26 ianuarie, cu d.l Cătălin Striblea, la care, strict întîmplător, s-a nimerit să fim invitaţi împreună, exact în ziua precedentă am fost calcat de hoti, în casă, care mi-au luat tocmai computerul portativ, in care incepusem răspunsul către Dvs. A necesitat ceva timp pînă să am un nou ordinator…

În paragraful Dvs. introductiv, citîndu-Vă un prieten „bun cunoscător al României post-comuniste”, vorbiţi, la grămadă, despre „şobolani deranjaţi” de „dezvăluirile” Dvs. despre Revoluţie, de persoane care, pentru a-şi apără „poziţia şi, poate, libertatea, au la dispoziţie un arsenal extrem de variat”, sau despre indivizi care „la 20 de ani după ce au omorît oameni cu mitraliera”, n-ar fi ajuns „nişte bieţi pensionari lipsiţi de putere”. Chiar dacă nu Vă referiţi explicit la mine („cazul” meu, propriu-zis, urmează doar după acest preambul!), imaginile şi expresiile pe care le folosiţi seamănă surprinzător de mult cu cele utilizate de un anume domn Cornel Mihalache (auto-prezentat drept „om de presă” într-o discutabilă serie de articole apărute în Evenimentul Zilei, în decembrie trecut, pe tema Revoluţiei, la care, şi eu, am reacţionat) ce, într-o polemică aprinsă cu mine, purtată, cu numai cîteva zile înainte (3 ianuarie, a. c.) în paginile Agenţiei on-line „DC News” (iată numele acelui „anumit site”, în care Val Vîlcu îmi luase un interviu, despre care vorbiţi Dvs. în primul paragraf dedicat mie, dar fără a-l cita, de grijă să nu-i faceţi, vezi Doamne, reclamă…) scria tot felul de enormităţi despre mine.

Printre altele, cea mai tare, este aceea că eu aş fi un „şobolan al fostei armate care a călcat cu şenilele tancurilor [sic! corect: pe n. n.] români”, deşi, în treacăt fie spus, plecat din ţară la 22 de ani, pentru a mă alătura exilului democratic românesc, am avut şansa ca nici măcar serviciul militar obligatoriu să nu-l fi făcut sub România comunistă, iar, la Revoluţie, departe de „călca cu şenilele tancurilor români”, mă aflam la mii de km. distanţă, mai precis, eram, de cîţiva ani buni, corespondentul oficial al postului de radio „Europa Liberă”, acreditat, prin ambasada USA, în Italia, şi, din dec. 1985, profesor (ceea ce sunt şi astăzi, revenit în ţară, la SNSPA, şi fără ghilimele, d.le Cartianu, deoarece, altminteri, şi Dvs. aţi fi „jurnalist”!...) cu contract la Universitatea Catolică din Milano (1985-1996)… Să fie acest C. Mihalache prietenul despre care vorbiţi Dvs., „bunul cunoscător”? Domniei sale îi dădusem replica în „DC News”, de vineri, 6 ianuarie, exact în aceeaşi zi pe cînd, neştiută de mine, apărea şi tableta Dvs., din Adevărul...Coincidenţe?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News