Istvan Teglas joacă într-un spectacol inspirat de Herta Muller
Actorul Istvan Teglas face parte dintr-un proiect teatral special, piesa de teatru „Deseori neobservat" inspirată de romanul “Legănul respirației” scris de Herta Muller. Spectacolul„”Deseori neobservat" cu Itsvan Teglas în rolul principal se va juca miercuri, 23 octombrie, ora 19:30 la Teatrul Mignon, Bd. Hristo Botev 1. Biletele se pot rezerva prin email [email protected] sau apelând numărul de telefon 0726.243.907 sau se pot achiziționa online pe www.iabilet.ro
„Deseori neobservat" este un spectacol autonom, cu reguli textuale proprii. Este vorba despre o „neîntâlnire" accidentală, un dialog între imaginar şi real, un joc despre limita dintre existenţă şi non-existenţă şi, desigur, despre iubire.
“Din păcate, oricât m-am străduit, romanul tot nu am reușit să-l citesc înainte de spectacol. Din fericire, spectacolul a fost emoționant. Poezia prozei Hertei Muller s-a revărsat în subsolul micuț de sub Clubul Legere Live, din Piața Rosetti, acolo unde este sediul Teatrului Tabu din București.
Descris de echipa de producție drept un spectacol experimental, autonom, Deseori neobservat a fost un spectacol unde imaginația a cucerit scena.
Un decor mai mult decât minimalist, o melodie la pian, doi actori absolut minunați, Istvan Teglas și Cristian Gheorghe, un subsol intim, o mână de spectatori curioși și povestea unei întâlniri cu sine, în mijlocul întunericului.
Dialogul dintre cele două personaje, o discuție în oglindă, unde reflexia nu e mereu de acord cu tine. Când tu intrebi și celalalt îți răspunde. Dar răspunsul naște alte întrebări. Când cerul arată ca o piersică coaptă. Când cineva îndreaptă un pistol înspre tine și numeri secundele până mori. Și clipele trec grele, grele de tot. Te dor umerii și-ți bubuie capul. Și în jur e un întuneric de nepătruns. Jumătate din chipul lui Leo e înfășurat în întuneric, lumina îi dezvelește timid cealaltă jumătate. Viața în lagăr are alte reguli. Timpul se scurge altfel. Nu e timp. “Ai grijă de ciment!” “Fă economie la ciment!”. Cimentul și îngerul foamei sunt complici. Vântul melancoliei bate cu forța, dezmembrând personajul de voință, de ființă.” (Raluca Dan, Bulletin Dada)
Replici din spectacol:
“Dar poate că o să te întâlnesc odată într-un alt loc. De pildă într-o gară. Să zicem că mă urc în tren şi tu te afli deja în acelaşi compartiment. Mă aşez vizavi de tine ca şi cum asta ar fi tot. Şi atunci voi începe să râd. Sau poate că nu voi râde. Deloc.”
“Odată mă voi uita în stradă de la fereastă şi'n ziua aia va ploua, iar jos un bărbat nu va reuşi să-şi deschidă umbrela. Eu voi vedea că mâinile lui sunt mâinile tale. Şi-atunci o să-i strig de la fereastră: De ce nu traversezi strada? Acolo pe partea cealaltă nu te vei uda. Iar el va spune : "Cum de mă tutuiţi?"Nu vă cunosc , domnule, vă tutuiesc doar mâinile!"
“A căzut o stea. Trebuie să-ți dorești ceva. Mie nu mi-a trecut nimic prin cap. Ție?”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
