Iubirea incestuoasă dintre Titu Maiorescu și sora lui. "Noi trebuia să fim nu fraţi, ci soţi…" - îi spunea Emiliei în scrisori

Iubirea ciudată dintre Titu Maiorescu si sora lui a născut multe controverse de-a lungul timpului, atât în epocă cât și în rândul istoricilor și biografilor care i-au studiat viața. Criticul literar şi-a iubit pătimaş sora mai mare, pe Emilia. Apropierea bolnăvicioasă dintre cei doi dar şi declaraţiile exagerat de intime din scrisorile celor doi fraţi au iscat ipoteza unui incest.

Emilia a fost pentru Titu imaginea femeii ideale. Ei i-a scris cele mai frumoase scrisori de dragoste, ei i-a făcut cele mai sincere şi mai intime confesiuni. ”Prima, singura şi constanta lui intensă pasiune dintotdeauna a fost sora lui, Emilia. A iubit-o şi a admirat-o, ea a fost unica lui mare dragoste” nota C. Popescu-Cadem în lucrarea ”Titu Maiorescu în faţa instanţelor documentelor”.

Au fost apropiaţi încă din copilărie

Titu Maiorescu s-a născut la Craiova pe 15 februarie 1840, când sora lui, Emilia, avea doi ani. Din cauza educaţii tiranice a tatălui, s-au refugiat amândoi în pasiuni comune şi în studiu. În Jurnalul pe care l-a ţinut din 1851 până în 1917, criticul a acordat pasaje întregi complicatei relaţii cu sora sa. La 18 ani, scria: ”În sfârşit m-am lămurit cu Emilia. Eu am plâns mult, chiar şi ea. Erau încă unele lucruri nelămurite între noi, am vorbit despre ele. Trebuie să fi fost o fiinţă tare nenorocită când era ea mititică, adesea din cauza asta nu se destăinuia nimănui. Şi cui oare? Mie, eram prea tânăr, prea copilăros, prea egoist. Dar prin câte n-am trecut şi eu...”

Mentorul societăţii Junimea a păstrat de-a lungul vieţii o comunicare permanentă prin scrisori cu sora sa Emilia, indiferent unde s-a aflat. Când s-a hotărât să o ia de soţie pe Clara Kremnitz, Maiorescu i-a făcut surorii un raport sentimental. ”Sunt mai hotărât ca oricând să-mi trăiesc viaţa împreună cu Clara. De-ai şti numai, Emilie, cât de nemăsurat vă iubesc, pe tine şi pe Clara. Voi sunteţi singurele care mă ţineţi în viaţă… întotdeauna te-am iubit şi te-am stimat. Într-adevăr, Emilie, noi suntem doi oameni – o simt intens – creaţi şi formaţi unul pentru altul: desfid întreaga omenire să-mi indice ceva mai bun. Noi trebuia să fim nu fraţi, ci soţi…” .

Emilia, geloasă, nu i-a răspuns la scrisoare. În ciuda tentativelor criticului de a-şi apropia soţia de sora lui, cele două nu s-au suportat niciodată. Nici Maiorescu nu l-a agreat pe bărbatul pe care Emilia l-a luat de soţ. Atunci dând Emilia s-a căsătorit cu Wilhelm Humpel, un profesor şi compozitor de origine austriacă, Maiorescu s-a arătat îngrijorat de situaţia materială a celui care îi ceruse mâna.

I-a propus să se mute împreună

După divorţul său de Clara, din anul 1878, Maiorescu i-a cerut insistent surorii sale să se mute cu el în Bucureşti. Pasajele din jurnal datate din această perioadă arată că legătura dintre cei doi era mai strânsă ca oricând. ”Dragă Emilie, ce vrajă se află în cuvântul Tu as ma seule pensee (Tu posezi singurul meu gând). Dacă este aşa, atunci eu te am şi trebuie ca tu să ştii un singur lucru: eu nu te mai las. Telegrafiază-mi un cuvânt şi nu-mi distruge temerile noii mele vieţi. Ascultă-mă! Fratele şi iubitul tău Titus”, îi scria Titu Emiliei pe 24 iunie 1878. Emilia n-a dat curs invitaţiei de a se muta în Bucureşti, dar criticul nu a renunţat niciodată să-i propună să trăiască împreună. Titu Maiorescu a murit în 1917, iar Emilia un an mai târziu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News