Iubirea nu e suficientă. Evitați să faceți aceste greșeli în relația voastră de cuplu

Iubirea nu este suficientă dacă nu este însoțită de o intenție serioasă de a acorda grijă și atenție relației; nu este suficientă dacă nu este umplut cu o doză masivă de respect, înțelegere și flexibilitate. Există o ușoară neglijență asupra căreia suntem dispuși să trecem peste și există neajunsuri mai grave care riscă în schimb să compromită liniștea legăturii noastre.

Cea mai mare și esențială nevoie în fiecare cuplu este nevoia de securitate

Vrem să ne simțim în siguranță în relația noastră cu cealaltă persoană, siguri că putem fi noi înșine, siguri că suntem pe deplin înțeleși în originalitatea noastră și în limitele și fragilitatea noastră. A fi împreună este o dorință absolut firească și sănătoasă din punct de vedere psihologic, dar în același timp foarte complicată, tocmai pentru că sunt unite două lumi care au adesea nevoi și dorințe diferite și legitime pe care fiecare partener le caută în celălalt pentru a le satisface.

Greșeli care nu trebuie făcute în relațiile interumane

În același mod în care o casă poate fi distrusă dacă este construită pe un teren instabil, relațiile pe care le construiești în viață vor fi fragile și precare dacă solul tău este plin de găuri și crăpături. Găurile corespund adesea unor comportamente disfuncționale care te determină să închizi tot felul de relații. Cu toții ne simțim unici și de obicei, cel puțin la început, chiar și poveștile noastre de dragoste ni se par mereu unice. Cu toate acestea, mai ales în timp, există greșeli pe care toți ajungem să le facem. 

1. Încerci să-l schimbi, cu orice preț

La începutul relației, avem tendința să ne idealizăm: dulci, grijulii, atenți. Arată ca prințul fermecător al basmelor (sau prințesa, după caz). Pe scurt, trăim într-un fel de bulă care ne împiedică să-i vedem defectele. Dar apoi a izbucnit conflictul. Începe ceea ce experții numesc ”faza luptei pentru putere”. Crăpăturile încep să apară în imaginea perfecțiunii pe care o creasem în celălalt. Simțim un sentiment de dezamăgire profundă că el sau ea nu este ceea ce ne așteptam. Deci ce facem?

Ei bine, să încercăm în toate felurile să o schimbăm, impunându-ne punctul de vedere. Este ceva care ne vine de la sine pentru că ne-am dori ca celălalt să se potrivească perfect cu așteptările noastre. Dar chiar nu este posibil să-l forțăm pe celălalt să se schimbe, să-l împingem să-și schimbe atitudinea față de noi. Mai ales dacă țipăm la el și continuăm să aruncăm înapoi ce a făcut sau nu a făcut pentru noi.

Comportându-ne în acest fel nu facem altceva decât să-l facem să se simtă inadecvat și neacceptat pentru ceea ce este. Când simțim nevoia să schimbăm pe cineva, ar trebui să ne luăm un moment pentru a reflecta. Poate avem o problemă? Poate că am pus așteptări prea mari și irealizabile pe cealaltă.

2. A te plânge toată ziua

Sunt cupluri care, după un timp, arată ca babele care mormăie toată ziua. Scopul este de a evidenția ceea ce este greșit, ceea ce nu funcționează, ceea ce nu a fost făcut/spus/încercat. Dacă vorbim unul cu celălalt este doar pentru a vorbi despre neajunsuri, greșeli făcute și dacă păstrăm tăcerea este o tăcere de judecată foarte grea. Lipsește dorința de a râde, de a glumi, de a se lua prea în serios.

Cât de dăunătoare este o astfel de atitudine pe termen lung? Foarte foarte mult. Ajungi prin a te sătura să fii mereu sub foc, a fi împreună devine o slujbă și nu o plăcere. Ce se întâmplă dacă în loc să se plângă, să arunce stresul acumulat într-o zi de muncă în care poate lucrurile nu au mers prea bine, cuplul ar alege subiecte plăcute despre care să vorbească? Poate totul va părea nenatural la început, am arăta puțin ciudat pentru că nu face parte din obiceiurile noastre dar cu timpul ar deveni normal și ne-am ajunge să ne simțim mai bine.

3. Învinovățirea sau învinovățirea pe tine însuți

Poate cea mai frecventă dintre greșeli, cu două variante: e vina altcuiva dacă lucrurile nu merg (el, serviciul, părinții, prietenii...) Nu crezi că aceeași atitudine copilărească o au și copiii:  ”Nu este vina mea” 

Să încercăm acest exercițiu: să ținem un jurnal timp de o săptămână în care scriem ori de câte ori avem tendința de a da vina pe celălalt sau pe noi înșine. Vom fi uimiți cât de des facem asta. Soluția? Realizați că avem limite. Toți. Și că nu ne putem ajuta decât să înțelegând că nu trebuie să ne rănim partenerul.

Învață din viață în fiecare zi

A fi într-un cuplu înseamnă și a învăța arta medierii, a renunțării, a compromisului și chiar a sacrificiului pentru a investi în ceva mai numit ”noi”. A te oferi 100% înseamnă a primi 200% chiar și atunci când poveștile se termină.

Toate cuplurile au trăit, trăiesc sau vor trăi momente de dificultate. Dacă aceste perioade nu ar exista, nu ar exista evoluție și totul ar rămâne plat și neschimbat. Învață să-ți asculți inima. Înăuntru este cheia pentru a înțelege ce să faci. Învață să te uiți în interiorul tău fără să cauți confirmări acolo unde, de altfel, ele nu există.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News