Jocul dublu s-a sfârsit. Prematur

 A facut, face si va face tot ce poate pentru a reusi. Nu se mai alinta. S-a lepadat de duplicitate. Sau cel putin de acea duplicitate prin care, pe de o parte, semnaliza continuu reincarnarea USL si faptul ca isi doreste un presedinte liberal, daca nu Crin, macar Tariceanu, si, pe de alta parte, opera, ca un autentic chirurg, pentru reducerea sanselor PNL de a reusi. Cred insa ca aceasta miscare, de iesire din duplicitate, este prematura. Usor grabita. Pripita.

Haideti sa ne imaginam o casa comuna, construita de doi parteneri care isi propun sa locuiasca acolo un ciclu de cativa ani. Si sa o utilizeze intr-un anumit scop. Haideti sa ne imaginam ca, la scurt timp dupa ce este taiata panglica, unul dintre cei doi parteneri incepe sa vanda, noaptea, mobila din casa. Si sa faca loc, tot noaptea, pe usa din dos, unor oaspeti pe care apoi ii transforma in colocatari. Cum ar fi, sa spunem, Gabriel Oprea si echipa sa. Sau chiar UDMR, poftit si el la petrecere. Sa ne mai imaginam, ca nu e greu deloc, cum, incet-incet, partenerul sacrificat este impins, mai mult sau mai putin elegant, afara. Prin fel de fel de tertipuri. Intr-o zi se taie apa la wc, in alta i se blocheaza putin usa la intrare si asa mai departe. Pana cand, exasperata, victima incepe sa se planga. Si sa semnalizeze ca este posibila o despartire. Greseala fatala. Pentru ca despartirea ii va fi atribuita taman victimei. In definitiv, este vinovat cine pleaca de acasa. Sau asa se pare. Si, in cele din urma, impins usor, dar tenace prin fel de fel de tertipuri, partenerul cedeaza si chiar paraseste casa comuna. In care se instaleaza degraba noii tovarasi de drum ai lui Victor Ponta.

Este exact ceea ce s-a intamplat. PNL a fost silit sa paraseasca constructia USL, pentru moment platind si factura divortului, pentru ca, pentru cei mai multi dintre spectatori, dintre cei care nu cunosteau detaliile chinurilor de sub acoperis, aparenta, cel putin, este ca USL s-a rupt din moftul PNL. Din intentia lui Crin Antonescu de a candida, mergand pe un alt electorat decat cel al PSD. In vacarmul general, prea putini sunt cei care au remarcat „detaliul" ca, dincolo de acest casus belli generat de intentia ferma a PSD de a-si insela partenerul si de a lua, pe langa Executiv, si functia prezidentiala, intreg balamucul de sub acoperis a insemnat, zi de zi, sacrificarea angajamentelor luate in campania electorala si, in primul rand, a celor impuse de PNL.

De atunci, de cand liderii PSD clamau ca subsemnatul intentioneaza sa rupa USL, eu afirm aceleasi lucruri:

1. Ca PSD nu renunta in ruptul capului la functia prezidentiala, mai ales in conditiile in care Constitutia ramane nemodificata.

2. Ca, in mod obligatoriu, candidatul va fi presedintele acestui partid, respectiv Victor Ponta.

3. Ca, in vederea acestui scop, PSD va face toate eforturile pentru a determina PNL sa iasa din USL.

4. Ca o asemenea operatie este incurajata de Traian Basescu. Acesta fiind, pe de o parte, interesat ca USL sa se rupa, iar, pe de alta parte, ca PNL sa-si piarda treptat potentialul statut de lider al opozitiei. In acest sens, intrucat alearga pe acelasi culoar, indiferent de conjuncturi ori de declaratii de buna intentie, Basescu este inamicul lui Crin Antonescu, iar Crin Antonescu este inamicul lui Traian Basescu. Si, din aceasta perspectiva, a reducerii fortei PNL, Victor Ponta si Traian Basescu sunt aliati naturali. Afirmatia este valabila si in ceea ce priveste viitoarele alegeri prezidentiale.

5. Pentru a-si atinge obiectivele, Victor Ponta urma nu numai sa scape de PNL, ci si sa-si constriasca un profil de prezidentiabil si, in acest scop, el trebuia sa utilizeze din plin, si asa a si facut, intreaga infrastructura a Ministerului de Externe preluat de la liberalul Marga. De asemenea, pentru Victor Ponta si PSD devenea indispensabila preluarea Justitiei. Sau macar impartirea acesteia cu Traian Basescu.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News