Jurnalist, TOTUL despre COVID-19. Spital vs. carantină, simptome și tratament. "Sistemul ne-a PĂRĂSIT. Cel mai chinuitor simptom"

Jurnalist, fost decan și cadru universitar al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Anamaria Nicola a povestit pe rețelele de socializare întreaga experiență cu virusul momentului, COVID-19, după ce ea, soțul, și el jurnalist, și cei doi copii, s-au infectat.

Într-o perioadă în care nimeni nu mai crede în nimic, iar legea permite să stai acasă dacă ești testat pozitiv, Anamaria Nicola a luat decizia radicală de a sta acasă și a scris totul pentru a ajunge la cât mai mulți oameni. De ce, ce simptome au avut, ce s-a întâmplat în tot acest timp și cum au ajuns să primească diagnosticul, a scris pe pagina de Facebook.  

"Teama permanentă de agravare, nesiguranța, impredictibilitatea, astea te pot doborî psihic"

"Zilele astea o să vă tot spun lucruri. Pentru că în final putem vorbi despre ultimele trei săptămâni. Pentru că am trecut cu bine peste marea încercare de a fi toți patru diagnosticați cu virusul vieții. Las mai jos câteva concluzii:

- oricât te-ai feri, nu ești niciodată 100% protejat. Noi am respectat toate regulile și recomandările, ne-am văzut doar cu familia restrânsă și două familii de prieteni, copiii au avut un număr extrem, extrem de limitat de prieteni cu care s-au văzut și totuși.... toți patru am luat COVID. Dacă sunteți ca noi, să știți că limitarea interacțiunilor cu multe persoane nu vă protejează. E suficient ca acel prieten cu care vă vedeți să fie purtător asimptomatic și, credeți-ne, nici n-o să aveți habar de unde ați luat virusul.

- cel mai greu ne-a fost psihic în perioada asta. Dacă faci (ca noi) formă medie-ușoară a virusului, simptomele nu sunt ucigătoare. Dar teama permanentă de agravare, nesiguranța, impredictibilitatea, astea te pot doborî psihic. O să vă mai tot povestesc despre temerile noastre ca să fiți pregătiți. Să știți la ce să vă așteptați. Să știți că nu sunteți singurii care simt asta. Pentru că pe noi toți patru asta ne-a afectat cel mai mult. De-aia nici nu poți spune nimic cât ești încă bolnav. Pentru că nici nu știi ce să spui. Ți-e groaznic de teamă să spui ”nu mă simt foarte rău”, doar gândindu-te că în următoarea oră este posibil să te simți mult, mult mai rău.

Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în perioada asta este că nu-ți mai poți face planuri pentru nimic. Până acum, imprevizibilitatea mi se părea cel mai rău lucru din lume. Am învățat însă că nici asta nu ne omoară. Că putem pierde vacanțe, bilete, bani, planuri și că, la final, toate astea nu contează deloc dacă suntem toți patru acasă și suntem bine", a scris Anamaria Nicola pe pagina de Facebook.

Cum au aflat diagnosticul. "De ziua ei, am aflat cu toții că avem COVID"

"Înainte să avem coronavirus, cea mai stresantă întrebare pentru mine era "de unde o să știu când e nevoie să mă testez ca să limitez riscul de a îi infecta pe cei dragi?". Într-o sâmbătă am avut o mică reuniune la noi în curte. Patru zile mai târziu am avut senzația că încep să tușesc. N-ar fi o minune la mine, că eu am tușit 16 din ultimele 24 de luni. Pentru că foarte repede însă am început să fac și puțină febră (37.8), am întrebat prietenii cu care mă văzusem și doi dintre ei parcă tușeau și ei puțin.

Cum nu cred în coincidențe în vreme de pandemie, m-am urcat direct în mașină și am plecat spre spital. M-am testat la Marius Nasta, gratuit, pentru că prezentam simptome (...) Am plecat acasă și m-am autoizolat în camera mea în așteptarea răspunsului. Am fost sunată pe la 18.30 seara de la spital cu informația că sunt pozitivă. Medicul care mi-a telefonat m-a întrebat cât de grave îmi sunt simptomele și mi-a adresat celebra întrebare: "și nu doriți internare, nu?". Mi-a confirmat că pot rămâne acasă dacă nu am simptome grave, că voi fi sunată de DSP și mi-a recomandat să sun la 112 dacă se agravează ceva.

După ce-am plâns, am înăsprit condițiile de izolare: nu mai intra nimeni la mine în cameră fără mască (și eu, și ei), maximum 2-3 minute intrat la mine, adus mâncare și ieșit, totul șters cu spirt în casă. Am anunțat prietenii cu care mă văzusem în ultimele două săptămâni plus părinții celor patru copii care îi vizitaseră pe ai mei. 

Noi am continuat stresul și plânsul meu cu masca pe față până vineri seară când au aflat și Bebe&Co că sunt toți trei pozitivi. Atunci am aruncat măștile (că oricum nu mai conta) și ne-am pregătit psihic pentru două săptămâni grele. Și poate o să vi se pară stupid, dar m-am bucurat într-un fel că sunt și ai mei pozitivi cu mine pentru că era vineri seară, 31 iulie 2020, și eu nu voiam decât să fac ceva: să o strâng în brațe și să o pup pe Ilinca mea care tocmai făcuse 13 ani și eu eram izolată în camera mea de 40 de ore. Și uite așa, de ziua ei, am aflat cu toții că avem COVID, iar eu ca o mamă denaturată ce sunt aproape m-am bucurat că au și ei fiindcă am putut să îi îmbrățișez și să fim speriați împreună", a continuat ea.

Simptome și tratament. "Cel mai chinuitor simptom pe care l-am avut noi adulții"

"Eu am fost singura cu simptome clare din familia mea. Am făcut febră vreo 3 zile la rând, de obicei între 37.8-38.2, cu un maximum de 39.0. Am tușit (și încă mai tușesc) sec. Am avut uneori dureri în gât, nasul, gâtul și gura foarte uscate, cu o senzație ciudată că oricâtă apă aș fi băut, tot uscat simțeam în gură. Mi-am pierdut gustul și mirosul după vreo săptămână, ceea ce a fost destul de ciudat pentru că îmi era foame, dar nimic din ce mâncam nu mi se părea bun.

De departe însă cel mai chinuitor simptom pe care l-am avut noi adulții (și îngrijorător că ne tot întrebam dacă o fi din cauză că ne sunt afectați plămânii) a fost oboseala. O oboseală ciudată, permanentă, ca o stare de slăbiciune în corp care ne-a făcut multe zile aproape legume. Per total, simptomele noastre au fost ușoare (spre medii în cazul meu) ceea ce ne-a și permis să alegem statul acasă în detrimentul spitalului.

Nu am avut dificultăți de respirație, ne-am verificat constant nivelul de oxigen din sânge cu un pulsoximetru simplu pe care ni l-a cumpărat tata de la farmacie odată cu prima tranșă de cumpărături pe care ne-a adus-o în carantină ca să nu murim de foame. Tratamentul prescris inițial înainte să știu că am COVID și ajustat apoi via Whatsapp de medici.... (Vezi mai multe în postarea de pe Facebook)", a mai povestit Anamaria Nicola pe rețelele de socializare. 

Spital vs. Carantină. "Sistemul ne-a părăsit oficial"

"Ei, abia aceasta a fost întrebarea dificilă. Fără să am pretenția că am făcut bine, fără să am pretenția ca decizia noastră să fie un model pentru alții, o să vă explic de ce am ales să rămânem acasă în perioada COVID și nu să mergem la spital. Mai întâi, însă, vă povestesc cum au decurs primele ore de după diagnosticare ca să înțelegeți și de ce nu am fost internați cele 48 de ore prevăzute de lege.

1. Eu m-am dus la spital să mă testez, apoi m-am întors acasă și m-am autoizolat împreună cu ai mei în așteptarea rezultatelor. Bebe nu s-a mai dus la serviciu și eram pregătiți să așteptăm 24 de ore. Niciun moment deci nu mi s-a transmis ferm că trebuie să merg la vreun spital, dimpotrivă.
2. În aceeași seară, mi-am anunțat medicul de familie care mi-a reconfirmat că pot rămâne acasă dacă nu am simptome mai grave și mi-a spus să testez și restul familiei ca să știm dacă stau izolată DE ei sau izolată CU ei.
3. A doua zi, m-au sunat de la DSP. M-au întrebat unde sunt și dacă vreau să merg la spital. Mi-au spus că pot rămâne acasă dacă nu am simptome grave, că trebuie să fim carantinați toți patru indiferent de rezultatele de la testele celorlalți și atâta tot.

Și de-aici sistemul ne-a părăsit oficial și a rămas să decidem noi ce și cum facem. De ce am ales să rămânem acasă?

- pentru că neprezentând simptome grave (eu) sau aproape deloc (ei) am considerat că stresul de a sta în spital 2 săptămâni (poate chiar despărțiți, știm cazuri!), fără tratament (căci dacă ești asimptomatic, din câte știu eu nici în spital nu te tratează cu nimic. Corectați-mă dacă greșesc!), ar adăuga prea multă durere unei perioade oricum teribil de încărcate emoțional.

- pentru că am preferat să ne ușurăm pe cât posibil situația rămânând în confortul de acasă, toți patru. Aici unde copiii se puteau juca, aveam televizoarele noastre, băile noastre, mâncarea noastră etc. etc. etc. Dacă am fi trăit într-o țară în care spitalele nu sunt sperietoarele care sunt la noi, probabil am fi preferat confortul psihic de a ne ști supravegheați de specialiști. Așa însă, aproape că ne-a fost mai frică de spital decât de COVID.

- pentru că nu am văzut rostul de a aglomera sistemul și așa supra-încărcat cu 3 infectați fără simptome și unul care putea duce boala pe picioare". a adăugat.

Decizia de a sta acasă a venit cu un preț. "Mi-am pregătit fizic bagajul și i-am pregătit pe copii"

"Decizia de a sta acasă s-a dovedit bună, dar a venit cu un preț. Incertitudinea mărită, stresul permanent că poate suntem afectați de boală și noi nu știm, emoțiile constante când citeam știri cu oameni a căror stare s-a agravat brusc și în câteva ore erau la ATI etc.

Faptul că eu am fost pregătită psihic pentru a pleca la spital din primul moment. Iar în a treia zi, când m-am simțit cel mai rău, mi-am pregătit și fizic bagajul. Am vrut să știu că dacă mi se agravează starea am tot ce îmi trebuie în geantă. În plus, în seara aia i-am pregătit psihic pe copii care erau destul de speriați de posibilitatea de a mi se agrava boala în asemenea măsură încât să fie nevoie de spitalizare. Dezavantajul de a fi copii de jurnaliști este că sunt la curent cu știrile și au văzut toate grozăviile cu morți de COVID așa că în mintea lor probabil plecarea mea la spital ar fi însemnat ceva foarte nasol. În seara aia așadar mi-am învins fricile mele și am vorbit cu ei, le-am explicat de ce facem bagajul, de ce voi pleca la spital dacă e nevoie și că nu plec să mor, ci să fiu urmărită de niște oameni care știu mult mai bine decât mine cum să lupte cu boala asta astfel încât să ne vindecăm. Am avut norocul însă ca a doua zi starea mea să fie mai bună și bagajul a rămas la ușa camerei până la finalul carantinei", a scris într-o altă postare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News