Oana Popescu Zamfir: Dragi colegi de la Recorder, materialul despre Ciucă și bătălia de la Nassiriyah e complet neprofesionist și părtinitor. Știu asta pentru ca am acoperit războiul din Iraq

VEZI ȘI: Generalul Ciucă, decorat de americani. Cea mai înaltă distincție dată de Forțele Armate ale Statelor Unite. Zuckerman: Au mai primit-o doar câțiva eroi

„Dragi colegi de la Recorder, am tot respectul pentru munca pe care o faceți, dar materialul despre Ciucă și Bătălia de la Nassiriyah este complet neprofesionist și părtinitor. Și știu asta pentru ca am acoperit zi de zi în acea perioadă războiul din Iraq și îmi amintesc mai ales episoadele importante și dramatice cum a fost ăsta - de altfel, unul dintre articolele mele de atunci apare în reportajul vostru. Nu am nicio simpatie pentru candidatul Ciucă, dar să dai de înțeles ca n-au făcut nici el și nici cei pe care i-a comandat nicio mare brânză e complet incorect. E incorect și să lase ei impresia ca am jucat un rol cheie - nu l-am jucat! Dar adevărul e diferit de ce se înțelege din materialul vostru.

1. Niciodată nu realizezi un reportaj despre chestiuni de apărare (e cazul și pentru alte subiecte care necesită cunoștințe specifice) fără un consultant de specialitate! Nu faci un colaj de opinii ale unora care au avut diverse roluri în acel episod, fără să-ți explice cineva contextul și ce înseamnă ce spun aia și cât de corect este ce relatează ei (care au, evident, propriile parti-pris-uri). Cine a fost consultantul vostru de specialitate, care să vă ajute să înțelegeți cele discutate cu martorii?

2. Nassiriyah era eminamente răspunderea italienilor. Italia are una dintre cele mai bine dotate și pregătite armate. Spre comparație, România exact în acele zile devenea membră NATO. Ne-am dus în Iraq când încă nici nu eram membri. Cum am fi putut sa ne comparam cu italienii? Cum am fi putut să jucăm un rol esențial când noi nu aveam nici pe departe dotările necesare? De unde să le fi avut? Am făcut, ca țară, tot ce se putea face atunci - spre deosebire de multi alții, care nici nu au participat. Noi aveam nevoie să demonstrăm capacitate și voință, în primul rând. Nu aștepta nimeni performanță fabuloasă de la o țară care abia încheia reformele esențiale în materie. Așa că actele noastre de 'eroism' e firesc să se măsoare cu altă unitate de măsură decât cele ale partenerilor occidentali infinit mai bine pregătiți și dotați.

3. E pură laudă de sine și diminuare a meritelor noastre din partea unuia dintre intervievații italieni să spună ca românii 'doar' apărau un flanc, deci tăiau calea de acces către Nassiriyah a unor eventuali atacanți. Păi așa se duce războiul, ăsta este un rol cheie și ni l-am îndeplinit! De altfel și el recunoaște asta ulterior. Că atunci când situația s-a agravat nu am putut singuri să ne asumăm anumite misiuni? Păi nu pretinseserăm că putem, nu ne duseserăm să facem asta, nu aveam cum, ne depășea pur și simplu capacitățile. Guess what, de-aia aveam rol de suport și nu eram 'lead' pe zona aia, ci erau italienii. Să vina acum un italian să spună că aveam 'caveats' de la București să nu facem x și y, și că vroiam să ne reducem pierderile e nesimțire curată. Nu știu ce limitări exacte aveam, dar România și-a asumat riscuri în Irak și Afganistan pe care multe alte state mai dotate nu și le-au asumat. Germania, de pildă, a participat în Afganistan cu atâtea caveats (suntem acolo, dar nu participăm la lupte efective, facem reconstrucție, stăm doar în zona Kabul (dacă îmi amintesc bine), etc etc) de zici că erau în vacanță! Cum să reproșezi României că a pus niște limitări asupra acțiunilor ei care țineau cont de stadiul nostru de pregătire de atunci, cât sa nu moară aiurea niște oameni? Era mai bine dacă ne băgam ca prostii, ca să moară?

4. Nu inteleg mărturia lui Cremene, din poliția militară. Se plânge ca n-au intervenit militarii români din altă parte să-l salveze din orașul Nassiriyah, pt că așteptau ordin de la București. Păi do'oh, asa funcționează lucrurile în armată și el știe prea bine! Nu puteau Scorpionii Roșii să-și părăsească din proprie inițiativă poziția și misiunea și să se ducă să-i scoată pe ei de acolo, oricât de frustrant ar fi pentru ei!

Când am fost eu, ca jurnalist, în Afganistan cu contingentul britanic, în Helmand, britanicii ne-au avertizat franc: misiunea noastră principală NU sunteți voi! Dacă iese nasol, misiunea noastră e prioritatea noastră, salvarea voastră vine abia pe urmă. Dacă va băgați, bine, dacă nu, stați în bază. That's how it works. Că n-o fi venit ordinul de la București, că n-a fost decizia corectă, nu știu, nu pot evalua. Dar să fii frustrat că nu vin 'colegii' din armată hop-țop după tine înseamnă să te faci că nu știi cum merg lucrurile în armată. Că au venit italienii și portughezii? Foarte bine, ei erau responsabili acolo. Poate de-aia nici nu aveau de ce sa intervină românii, nu știu (poate un consultant v-ar fi spus). Să te plângi ca ți-ai asumat un risc mergând acolo și riscul ala s-a materializat, mă scuzați, e ridicol.

5. Să insisti că românii au patrulat doar în afara Nassiriyah e stupid. În Kandahar românii aveau ca misiune patrularea perimetrului bazei și patrularea autostrăzii Kabul-Kandahar, cea mai periculoasă rută, că acolo erau IEDs. E ca și cum ai spune că se plimbau aiurea, nu făceau nimic, nu luptau. Și adesea nici nu ieșeau din bază, patrulau doar în jurul ei. Pe bune? Și asta era minor? Păi era esențial! Ca și patrularea autostrăzii. La fel și în Nassiriyah, e foarte important că asigurau protecția unui flanc! Până și cei doi intervievați recunosc asta, dar reportajul face să para că asta e 'peanuts'.

6. Da, stiu despre cazuri în care soldații români au schimbat 'roți', au reparat TAB-uri pe marginea drumului, chiar în cursul luptelor. E un motiv pentru care au fost apreciați constant de către americani, de pildă, care dacă aveau cel mai mic accident chemau 'reinforcements'. Ce să vezi, masinăriile noastre de război se și pretau la a fi reparate cu șurubelnița și ciocanul, spre deosebire de cele mai moderne.

7. Ciucă nu a fost acest Lawrence of Arabia, n-a făcut nimic atât de spectaculos, n-a cucerit Irakul cu mânutzele lui. E o exagerare să îl vedem ca pe un erou. Dar a făcut maximum ce putea sa facă România atunci - și-a făcut treaba și a făcut lucruri care nu mai fuseseră făcute de către armata noastră de decenii. Și el, și colegii lui. Restul, dinamica internă, cu militarii, imperfecțiuni, greșeli, nu le știu, e posibil să fi existat. Dar dacă ne judecăm noi pe noi înșine prin comparație cu partenerii externi cei mai capabili la data aia, apăi normal că o să ieșim prost întotdeauna! Doar că e stupid să facem asta...”, a scris Oana Popescu Zamfir.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News