Dezbaterea intensă asupra viitorului secretar general al NATO a fost intensificată de declarațiile ministrului de externe al Letoniei, Krišjānis Kariņš, care a subliniat necesitatea unei discuții mai ample în cadrul alianței cu privire la provocările viitoare. Criticile lui Kariņš reflectă o percepție întâlnită printre unele dintre statele membre mai noi, care se simt presate să-l sprijine pe Mark Rutte, premierul olandez în exercițiu, fără o dezbatere prealabilă privind nevoile viitoare ale NATO.
Președintele României, Klaus Iohannis, a anunțat în această săptămână că candidează pentru această funcție, încercând să atragă sprijin din partea statelor de primă linie care se simt nedreptățite de nivelul consultărilor prealabile înainte ca Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Germania să-și anunțe sprijinul pentru Rutte, în ceea ce a fost conceput ca un fapt împlinit, relatează The Guardian.
"O caracteristică a poziției de vârf în cadrul NATO este că nu există un procedeu foarte clar de numire," a declarat Kariņš într-un interviu săptămâna aceasta. "Cu toții știm că trebuie să ajungem la un consens acum între 32 de state. Ceea ce a lipsit un pic este o discuție deschisă și sinceră despre ceea ce căutăm într-un lider și, în special, care este sarcina acelui lider. Cum vedem colectiv dezvoltarea NATO pe durata mandatului de patru ani?"
Noile state membre ale NATO, din statele baltice și Europa de Est, se simt marginalizate și doresc să aibă un cuvânt de spus în selectarea noului lider al alianței. Aceste state, care consideră că au avut o analiză mai bună a amenințării reprezentate de Rusia înainte de invazia sa în Ucraina în 2022, sunt mai hotărâte să contribuie la cheltuielile de apărare.
În cursa pentru a fi al 13-lea secretar general, Mark Rutte ar fi al patrulea olandez care ocupă această funcție. Procedura opacă de selecție a secretarului general al NATO, cunoscută sub numele de "cafeaua decanului", ridică întrebări în legătură cu transparența și consultările între statele membre.
Potrivit lui Kariņš, "Discuția are loc între ambasadori, dar decidenții reali sunt șefii de stat sau de guvern. Ambasadorii, ca diplomați, înțeleg limbajul discuției opace. Șefii de guverne, și am fost în jurul mesei, înțeleg arta limbajului direct și când este necesar, și cred că avem nevoie de puțin mai mult din acel limbaj direct, de a pune lucrurile pe masă. Sunt absolut sigur că este perfect rezolvabil, dar undeva pe parcurs discuția aceasta lipsește."
Kariņš susține că NATO ar trebui să dezvolte o strategie de conținere a Rusiei pe 20 de ani, care ar necesita consolidarea interoperabilității armelor NATO. El a subliniat importanța consultărilor între statele membre pentru selectarea unui lider care să aibă sprijinul tuturor capitalelor.
Cu toate că experiența lui Rutte nu este pusă sub semnul întrebării, detractorii săi susțin că acesta nu a fost un susținător timpuriu al aderării Ucrainei la UE, iar nivelul scăzut de cheltuieli pentru apărare al Olandei în 2022 este un dezavantaj.
În contrast, Letonia, sub conducerea lui Kariņš, are în vedere cheltuieli de apărare de aproape 3% din PIB în acest an.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News