Karlovy Vary 2024: Renașterea, după 30 de ani
Cu trei decenii în urmă, unul dintre cele mai vechi festivaluri de film din lume, născut în același an cu cel de la Cannes, în 1946, hotăra să-și ia soarta în propriile mâini, să nu mai împartă calendarul cinematografic cu confratele de la Moscova.
Asta însemna o existență anuală, nu una odată la doi ani. Actorul Jiri Bartoska și criticul de film Eva Zaoralova au restructurat întâlnirea cinematografică, construind, din 1994 începând, festivalul modern pe care îl cunoaștem noi. Era firesc ca cei 30 de ani să fie evocați, nu neapărat prin festivități care să ia ochii, ci, mai degrabă prin a da emoțiilor ceea ce li se cuvine.
Jiri Bartoska, președintele festivalului, își amintește cu nostalgie cum atunci, la cea dea 29-a ediție, au fost onorați de marele actor suedez Max von Sydow, de regizorul John Schlesinger și impresionați de prezența unui tânăr ce părea abia ieșit din adolescență, venit împreună cu bunica lui: era Leonardo DiCaprio, protagonistul filmului What’s Eating Gilbert Grape. Peste numai trei ani urma explozia numită Titanic.
Am văzut acum câteva ore o minunată expoziție, Stars, a celebrului fotograf Tono Stano (născut în Slovacia, dar trăiește la Praga), cu admirabile portrete în alb-negru ale vedetelor care au marcat Karlovy Vary, în anii renașterii sale. Cortegiul îți taie răsuflarea: Robert De Niro, Robert Redford, Michael Douglas, Morgan Freeman, John Travolta, John Malkovich, Helen Mirren, Sharon Stone, Uma Thurman, Jude Law, Harvey Keitel, Woody Harrelson, Michael Caine, Keira Knightley, Casey Affleck.
Jeremy Irons în filmul Mr.Kneff, de Steven Soderbergh (Foto Servis festival)
Cât despre Geoffrey Rush, se pare că i-a plăcut atât de mult aerul de aici, încât, la o distanță de numai doi ani, a revenit, de data aceasta ca membru al juriului care va acorda Globul de cristal și celelalte premii ale principalei competiții. Anul acesta, invitații de onoare sunt actorul american cu origini daneze Viggo Mortensen și britanicul Clive Owen. Primul a primit un Glob onorific chiar în seara inaugurală, când și-a început cuvântul de mulțumire cu un bună seara rostit în limba cehă.
De altfel, cu filmul său de autor, The Dead Don’t Hurt, un western dramatic, dar și nostalgic, s-a deschis această cea de a 58-a ediție a festivalului. Actorul, care și-a asumat nu numai regia și scenariul, ci și fondul muzical al peliculei, i-a surprins cu frumusețea partiturii, pe cei care nu-l cunosc pe Mortensen muzician și poet. Artistul mărturisea că a vrut să respecte în toate codurile genului, fiind un mare admirator al clasicului Howard Hawks. Coincidență sau nu, cu memoria afectivă pregătită să ia în primire westernul lui Viggo Mortensen, am trecut imediat la marea celebrare din acest an, intitulată, pentru mulți surprinzător, The Wish to Be a Red Indian: Kafka and Cinema, prima parte a titlului fiind un citat dintr-un articol al cinefilului puțin cunoscut care a fost scriitorul praghez. Cred că asistăm la unul dintre cele mai înalte momente ale vieții festivaliere cinematografice din acest an, prilejuit de comemorarea, în iunie, a o sută de ani de la moartea lui Franz Kafka.
Cadru din filmul The Dead don' t Hurt, cu Vicky Kriesp și Viggo Mortensen (Foto: Servis festival)
Proiectul, conceput de directorul artistic Karel Och, este impresionant prin anvergura și originalitatea sa. Se vor vedea, în primul rând, creațiile inspirate de opera sa celor care au acceptat tacit provocarea de a aduce pe ecran neliniștea din Castelul, Procesul, Metamorfoza, de la Orson Welles, Jan Nemec la Steven Soderbergh. În alternanță cu acestea, suntem invitați să redescoperim ceea ce numim ecouri kafkiene acolo unde poate am uitat, la Fellini în Intervista, Scorsese în After Hours, Polanski în Locatarul.
Ca să nu mai vorbim de David Lynch cu Twin Peaks. Seria a fost inaugurată ieri, cu Mr. Kneff, versiune nouă a unui inițial Kafka, de Soderbergh, în prezența cineastului. Ficțiune care refuză comunicarea sonoră, sprijinită doar pe replici-inserții grafice, pentru lăsa cale liberă anxietății, misterului neguros, înfricoșător, cu trimiteri la Castelul și Procesul, fantoma livrescă fiind cea care bântuie existența domnului Kneff, cu K de la Kafka, interpretat de un înfrigurat Jeremy Irons. L-am regăsit cu emoție pe Ion Caramitru – în rolul unui anarhist – așa cum arăta el la începutul anilor ’90.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
