EXCLUSIV  La FIAC, mai mult ca niciodată arta modernă a avut cuvântul

Târgul a fost vizitat de 72.080 de vizitatori în 5 zile, mai puţin decât în anul precedent. S-a remarcat un public mai tânăr interesat de succesiunea epocilor, ca în cazul pictorului californian Kehinde Wiley care a reinterpretat marile teme religioase prin prisma identităţii afro-americane.

În pofida ameninţării terorismului, numărul  VIP-urilor, determinante pentru achiziţiile particulare şi pentru donaţiile publice, a crescut. Au fost prezente peste 12.000 de invitaţi de onoare. 

Potrivit publicaţiei Le Quotidien de l'art, François Pinault a achiziţionat peste 30 de opere, mai ales piese de Jean-Luc Moulène, Abigail DeVille, Dario Villalba şi Martin Soto Climent.

Galeristul Christophe Van de Weghe a vândut o operă de Rudolf Stingel cu 2,4 milioane de dolari, Marcel şi David Fleiss au vândut un număr record de 30 de opere printre care una de 500.000 de euro.

Un frumos Morellet multicolor a plecat de la Galeria Kamel Mennour către o instituţie despre care s-a spus că ar aparţine Fundaţiei Louis Vuitton.

Din ce în ce mai prezent în mijlocul oraşului, FIAC a avut anul acesta loc la Petit Palais şi în faţa Grand Palais, cu un nou sector botezat „On Site”, pe care l-au vizitat peste 35.000 de persoane. Înainte de a intra la Grand Palais, vizitatorii au descoperit pentru prima dată instalaţiile plasate în afara sau în sălile de la Petit Palais.

Sub acoperişul de sticlă au expus aproape 200 de galerii din 27 de ţări.

Mai mult ca niciodată, arta modernă a avut cuvântul. În 2009, FIAC a introdus Proiectul Modern, de calitate muzeală, care a atras numeroase galerii internaţionale de anvergură. Anul acesta, tendinţa s-a accentuat. A fost desfiinţată linia dintre arta modernă şi cea contemporană, transversalitatea şi melanjul genurilor fiind cuvintele de ordine. Decizia a fost determinată şi de faptul că acesta este indiscutabil gustul actual, dar şi din raţiuni de piaţă, operele moderne oferind valori sigure la FIAC, atât pentru negustorii de artă, cât şi pentru cumpărători. De altfel, artiştii contemporani au început să-şi revendice filiaţiile din arta predecesorilor, aşa cum s-a văzut în secţiunea specială Artişti istorici, din noul salon Jean Perrin.

Cu un nucleu puternic de peste 20 de galerii de artă modernă, FIAC a prezentat în acest an o foarte bogată ofertă  de opere de calitate din secolul XX, mai ales dintre anii 1920 şi 1930, cu artişti emblematici: Kurt Schwitters, Frantisek Kupka, Sonia Delaunay, Man Ray sau Hannah Höch (Natalie Seroussi).

Galeria Le Minotaure a propus un ansamblu din perioada antebelică, cu Leon Tutundjian, Laszlo Moholz-Nagz, Lajos Kassak... Galeria Jeanne Bucher Jaeger a pus în valoare  artişti ca Lanskoy, Dubuffet, Vieira da Silva, în timp ce la Applicat-Prazan a putut fi vizionat un solo show Zoran Music, gândită în jurul şederii sale la Dachau în 1944.

În parcursul Hors les murs a putut fi descoperită o sculptură de Alexander Calder, Janey Waney din 1969, de la galeria Van De Weghe.

Traversând strada Winston Churchill devenită pietonală, atenţia vizitatorilor a fost atrasă de mitica Boîte en valise de Marcel Duchamp expusă de Galeria 1900-2000.

Anul acesta FIAC a putut fi abordat din două direcţii: dinspre clasicul Grand Palais sau dinspre sectorul On Site care a permis, „sacralizarea străzii Winston Churchill”, după expresia Directorei FIAC, Jennifer Flay: „Expozanţii ne-au cerut de mult timp un loc în care să arătăm şi alte tipuri de opere, fie foarte mari, fie atât de speciale încât merită să fie izolate sau puse în mod deosebit în valoare”.

Programul s-a desfăşurat astfel, de la Lawrence Weiner la Caroline Mesquita, de la Noël Dolla la Jimmie Durham, de la Joe Bradley la Jannis Kounellis, de la Guillaume Leblon la Bertrand Lavier... Graniţele s-au subţiat din ce în ce mai mult între galeriile reputate sau emergente şi noul Salon Jean Perrin, de la Grand Palais.

Reprezentaţi cel mai adesea de galeriile de artă contemporană, aceşti artişti se inserează perfect problematicii actuale ale pieţei de artă. Galeria Christophe Gaillard, de exemplu, a inaugurat prima sa participare la Târg cu Tetsumi Kudo şi operele sale din anii 1970, axate pe ecologie, subiect împărtăşit şi de tinerii plasticieni.

În secţiunea generală a târgului, au fost grupaţi negustorii de artă francezi. Praz-Delavallade, a fost prezent cu o expoziţie de grup a plasticienilor din Los Angeles, cu lucrări evaluate între 10.000 şi 100.000 de euro. Confratele său, Laurent Godin a revenit şi în acest an cu o selecţie de piese ale căror preţuri au urcat spre 100.000 de euro, dar au putut fi achizionate şi piese de Claude Klosky cu preţul de 2000 de euro.

FIAC este poate târgul cu cel mai larg evantai de oferte din lume. Dacă unele galerii negociază opere la mai multe milioane de euro, ele realizează şi un număr de tranzacţii curente în jur de 350.000-500.000 de euro. Sunt de amintit în acest sens Gagosian cu Duane Hanson, Blum&Poe cu expoziţia Yoshitomo Nara, David Zwirner cu Oscar Murillo, sau Marian Goodman care a prezentat un cabinet de desene de Gabriel Orozco, printre alte piese al căror preţ a urcat până la 600.000 de euro, destinate colecţionarilor cu o mai scăzută putere de cumpărare.

S-au remarcat însă şi artişti emergenţi ce merită descoperiţi, cum ar fi Boris Achour la Galeria Allen, Noel Duret la Torri sau acuarelistul Bani Abidi la galeria Experimenter din Calcutta.

Premiul Marcel Duchamp 2016 a revenit artistului Kader Attia.

Dinamismul şi vitalitatea au caracterizat şi cea de a doua ediţie a Art Elysées care, din 2007, ocupă Champs-Elysées cu pavilioanele sale efemere, menite să stabilească un echilibru just între arta modernă şi cea contemporană. Aici a fost expus un ansamblu necunoscut de desene şi stampe de Jean Dubuffet şi s-a pus accentul pe design, printr-un parteneriat cu eclectica galerie belineză Michael Fuchs, care a aliat o selecţie de mobile din colecţia ei, cu lămpi şi piese de design vintage de Hans Wagner, Verner Panton, Alvar Aalto, dar şi cu opere contemporane.

Nu poate fi omisă prezenţa unor galerii „cu greutate”, ca Berès, Hélène Bailly sau Opera Gallery şi Guy Pieters Gallery, cu două expoziţii: Christo, respectiv Niki de Saint Phale.

Au fost expuse, desigur, şi opere abstract-geometrice la galeriile Olivier Waltmanm Gimpel şi Müller şi evident nu poate fi omis Espace Meyer Zafra care promovează tânăra generaţie de la Alexis Hayère, Léopoldine Roux şi Richard Schur la arta cinetică latino-americană.

Lansat cu greu anul trecut, pavilionul 8 Avenue,  a prezentat expoziţia unui precursor, Raymond Hains, la galeria W.

Inaugurat tot anul trecut, Paris Internationale a zguduit echilibrul târgurilor intitulate off. Secţiunea s-a mărit anul acesta cu aproape 80% galerii venite din străinătate. Noul lui co-director, Clément Delépine, care a trăit opt ani la NewYork, încearcă să consolideze relaţiile  cu galeriile aflate de cealaltă parte a Atlanticului.

Cele mai interesante propuneri off s-au dovedit cele ale Fundaţiei Ricard, care a inaugurat Târgul. Artista Isabelle Cornaro a avut rolul de comisar şi i-a ales pe artiştii pe care îi urmăreşte de mult timp, fie în pictură, fie în domeniile video, instalaţii sau performance. Aceşti artişti s-au ilustrat printr-o puternică relaţie cu povestea, care anul acesta s-a numit Paris.

Tot în această zonă off, Laurence Dreyfus a dedicat cea de a 11-a ediţie a Chambres à part, organizată într-o reşedinţă particulară de secol XIX, capitalei franceze, propunând valori sigure, de la Francis Alÿs la Andy Warhol.

Iar Casa Guerlain a mizat, poate pentru a seduce un nou tip de clientelă, pe Street Art.   

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News