EXCLUSIV  “La Fille Inconnue”, o anchetă care devine o obsesie

“La Fille inconnue nu este numai o căutare obsesivă a unui nume din cotidianul cenuşiu al unui medic generalist dintr-un cartier popular, înarmat doar cu o fotografie a unei moarte pe care n-a cunoscut-o. Nu este numai un straniu omagiu adus tuturor acelor anonimi – refugiaţi, clandestini – pe care privirile noastre îi văd printr-un ecran interpus şi îi cufundă în masa unei drame universale.

Adele Haenel

Este un film mare şi frumos despre cuvântul nespus şi consecinţele sale tragice, despre cuvântul regăsit şi efectele sale compensatoare, despre umanitatea ambivalentă care induce în fiecare dintre noi indiferenţa şi vina, dorinţa şi regretul, minciuna şi nevoia absolută de adevăr. Dorinţa de a mărturisi ceea ce nu este de mărturisit – fie că este vorba despre motivele idioate ale uni dispute sau de acte mult mai tragice – de a se elibera de monstrul interior şi de a renaşte”, scria criticul Arnaud Schwartz.

De 20 de ani, frații Dardenne încă își filmează toate peliculele acasă, în Seraing, Belgia.

„Încă de la La promesse, din 1996, am tras toate scenele din lungmetrajele noastre în Seraing. Chiar înainte de a scrie scenariul pentru La fille inconnue / Fata necunoscută, când încă nu aveam nimic mai mult decât o idee vagă despre povestea unui medic, am știut deja că vom filma la autostradă și la râul Meuse“, spune Jean-Pierre Dardenne. „Locația ne-a fost clară înainte de a scrie scenariul“.

Jean-Pierre și Luc Dardenne

Născuți și crescuți în zona Seraing, orașul oțelului belgian din regiunea Liège, în Valonia vorbitoare de limbă franceză, regizorii Jean-Pierre și Luc Dardenne s-au inspirat mereu din realitatea socială a vremurilor. Zona, orașul natal și traiul la marginea societății îi vor urmări pe regizorii belgieni pe tot parcursul carierei. 

Luc Dardenne mărturiseşte „Autostrada ne inspiră. Mașinile trec la nesfârșit și în mare viteză, la fel cum lumea își urmează nepăsătoare cursul, dezinteresată de ce se întâmplă în viața doctoriței Jenny“.

Martori la grevele și tulburările sociale ale anilor ‘60, copiii familiei Dardenne, care spun despre ei că sunt „o singură persoană cu 4 ochi“, s-au întors în regiunea natală după terminarea studiilor. O vreme au fost angajații unei fabrici de ciment, pentru ca mai târziu, în 1975, să înceapă să își realizeze primele documentare, filmând gravele tulburări economico-sociale ale zonei de pe râul Meuse de la mijlocul anilor ’70. Prima lor casă de producție a fost Dérives, prin care au realizat peste 80 de documentare, atât propriile filme, cât și pe cele ale altor regizori.

 Anul 1987 marchează o schimbare importantă în viețile lui Jean-Pierre și Luc Dardenne, când cei doi regizori hotărăsc să nu se mai limiteze la realitatea surprinsă prin intermediul documentarelor, ci să vorbească despre marginalizarea urbană modernă prin narațiunea unui lungmetraj. Primele două filme, Falsch, cu  Bruno Cremer (1987), și Je pense à vous (1992), cu Fabienne Babe şi Robin Renucci, nu au avut, totuși, parte de succes notabil.

Adele Haenel și Olivier Bonnaud

În 1994, frații înființează propria companie de producție de film, Les Films du Fleuve, care produce primul lor lungmetraj premiat, La promesse (1996), avându-i în distribuţie pe Jérémie Renier, Olivier Gourmet, Assita Ouédraogo. Odată cu Rosetta (cu  Émilie Dequenne, Fabrizio Rongione, Anne Yernaux, Olivier Gourmet) din1999 începe o perioadă glorioasă a regizorilor belgieni la Festivalul de la Cannes: 7 filme selectate în Competiția Oficială (dintre care 5 au fost premiate!): Rosetta (1999, Palme d’Or şi Premiul pentru cea mai bună actriţă), Le fils (2002, Premiul pentru cel mai bun actor, Olivier Gourmet), L’enfant (2005, Palme d’Or), Le silence de Lorna (2008, cu Arta Dobroshi, Jérémie Renier, Fabrizio Rongione), distins cu Premiul pentru cel mai bun scenariu – Cannes şi cu  Premiul Lux al Parlamentul European, Le gamin au vélo (2011, Grand Prix), Deux jours, une nuit (2014),  cu Marion Cotillard şi Fabrizio Rongione în rolurile principale, peliculă recompensată cu Premiul Academiei Europene de Film pentru Cea mai bună actriță, Marion Cotillard – 2015, și La fille inconnue (2016).

Cu o carieră remarcabilă în spate, Jean-Pierre Dardenne spune, totuși: „Nu suntem Steven Spielberg. El este un regizor de succes, nu noi“.

La fille inconnue este povestea unei doctoriţe, Jenny Davin, din periferiile Belgiei zilelor noastre. Viața ei se schimbă radical după ce nu răspunde unei paciente care, la scurt timp, este găsită moartă în apropierea cabinetului. Măcinată de vină și de remușcări, doctorița află de la poliție că tânăra este o imigrantă fără acte, fără identitate, și începe propria investigație, cu scopul de nu o lăsa pe fata necunoscută să dispară ca și cum nu ar fi existat vreodată…

Ca toate eroinele fraţilor Dardenne, Jenny Davin are un obiectiv. O cercetare care devine obsesie. Ea renunţă la un post prestigios într-o clinică privată pentru a nu părăsi cartierul popular de pe malurile Meusei, punând în cercetarea ei o tenacitate la fel de intensă ca devotamentul său faţă de pacienţi.

Jenny Davin într-o căutare obsesivă

Fraţii Dardenne au aici o regie mai clasică, mai “aşezată”, dar şi mai sobră decât de obicei, mai puţin animată de sentimentele care bulversau spectatorii la filmele anterioare. De altfel, Jenny şi-a stabilit o regulă în viaţă: “Trebuie să fii mai puternică decât emoţiile tale dacă vrei să îngrijeşti bine bolnavii”.

De-a lungul anchetei, atât poliţistă cât şi morală, filmul devine din ce în ce mai dramatic, iar momentele de suspans nu lipsesc.

Cel mai nou film al fraților Dardenne o aduce în rolul principal pe Adèle Haenel, de două ori câștigătoare a Premiului César.

Câțiva dintre actorii care lucrează cu cei doi regizori fac parte din distribuția mai multor lungmetraje realizate de ei. Așa cum locațiile de filmare alese sunt laitmotive foarte personale. Îi regăsim în La fille inconnue, ca și în alte pelicule precedente, pe Jérémie Renier, starul din L’enfant (2005), cu roluri și în La promesse (1996), Le silence de Lorna (2008) și Le gamin au velo (2011), cunoscut şi din In Bruges, unde a jucat alături de Colin Farrell, sau Brotherhood of the Wolf, alături de Mark Dacascos, pe Fabrizio Rongione – a jucat, de asemenea, în Rosetta (1999), Le gamin au velo (2011) și Deux jours, une nuit (2014), sau pe nelipsitul Olivier Gourmet, care a colaborat cu frații Dardenne la toate producțiile acestora, din 1996 încoace. Să-i amintim şi pe Olivier Bonnaud, Ben Hamidou, Laurent Caron.

Adele Haenel și Jean-Michel Balthazar

Adèle Haenel i-a întâlnit pentru prima dată pe cei doi regizori la petrecerea dată după decernarea Premiului Suzanne Bianchetti pentru cea mai promițătoare tânără actriță, în 2014, distincție primită de Adèle. Actrița pe care Jean-Pierre și Luc Dardenne aveau să o aleagă ulterior pentru rolul principal din cel mai recent film al lor i-a impresionat atunci pe cei doi atât de mult, încât au modificat scenariul pentru ca rolul principal, cel al doctoriței Jenny Davin, să poată fi jucat de o tânără.

 Regizorii aveau să declare mai târziu: „Puținele cuvintele pe care le-am schimbat atunci ne-au convins că ea este medicul pe care ni-l doream. Avea toate atuurile pentru a da personajului strălucirea tinereţii, o naivitate şi o inocenţă care să înmoaie până şi cele mai aspre inimi. Înainte de a începe filmările, am făcut repetiţii cu actorii timp de 4 săptămâni la locul acțiunii, unde am analizat situaţiile din scenariu. De-a lungul acestei etape esenţiale, Adèle a fost prezentă zilnic şi nu a încetat să-şi pună întrebări şi să propună soluţii. Este în egală măsură spontană, imprevizibilă şi dezinvoltă. Creativitatea ei ne-a oferit câteva soluţii care nu ne trecuseră inițial prin minte“, adaugă ei.

Adele Haenel și Louka Minnella

Câștigătoare a Premiului César pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal, pentru interpretarea din Les Combattants (r: Thomas Cailley, 2014), și a César-ului pentru Cea mai bună actriță într-un rol secundar, pentru Suzanne (r: Katell Quillévéré, 2013), Adèle a debutat în 2002, în Les Diables, de Christophe Ruggia și a interpretat de fiecare dată personaje inedite în 14 filme, până acum.

„Am jucat în filme de artă, dar, având în vedere statutul fraților Dardenne, am fost foarte emoționată atunci când mi-au propus rolul. Nu credeam că mi se va întâmpla vreodată“, spune actrița despre experiența sa cu regizorii belgieni.

 Născută la Paris, în 1989, ea este doar cea de-a treia actriță non-belgiană cu rol principal într-un film regizat de frații Dardenne, după 2001, celelalte fiind Arta Dobroshi, din Kosovo, și franțuzoaica Marion Cotillard.

În lumea de pe malurile râului Meuse

Prima actriță franceză câștigătoare a Premiului Oscar (La vie en rose, 2007), Cotillard fusese alegerea inițială a regizorilor pentru rolul lui Jenny Davin din La fille Inconnue / Fata necunoscută. Marion lucrase cu frații Dardenne la filmul Deux jours, une nuit (2014), pentru care primise încă o nominalizare la Premiile Academiei Americane de Film și alte numeroase distincții.

Comparată cu Marion Cottilard, Adèle Haenel a spus: „Nu țin cu orice preț să filmez în străinătate. Nu sunt sigură că îmi doresc cariera lui Marion deși este, cu siguranță, remarcabilă“.

Cunoscută drept activistă feministă și lesbiană, Adèle o cunoaște și se îndrăgostește de regizoarea Céline Sciamma, în 2007, la filmările pentru Naissance des pieuvres. Céline este, de asemenea, câștigătoare a Premiului César pentru cel mai bun regizor. Înainte jucase numai în filmul Les diables (2002), în  regia lui Christophe Ruggia.

Au urmat Après le sud, semnat de Jean-Jacques Jauffret, L’apollonide de Bertrand Bonello şi En ville, regizat de Valérie Mrejen, în 2011, Alyah de Elie Wajeman şi Trois mondes de Catherine Corsini în 2012, Suzanne (2013), Les combattants (2014), L’homme qu’on aimait trop de André Téchiné (2015), Les ogres în regizat de  Léa Fehner, Die Blumen Von Gestern de Chris Kraus, Orpheline de Arnaud Des Pallières şi La fille inconnue al fraţilor Dardenne în 2016.

La fille inconnue / Fata necunoscută este distribuit în România de Independenţa Film, casă de distribuţie care promovează filme independente de referință, de nișă sau câștigătoare ale unor premii internaționale prestigioase şi care aduce filme de la Cannes încă din 1997.

Campania filmului în România este susținută de TV5MONDE, RFI, cinemagia.ro și Librăriile Cărturești.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News