Lansări prezidențiale: Ponta a făcut o greșeală, Iohannis are joc dublu, Macovei fură ”combustibil” de la Elena Udrea
Prima bătălie electorală s-a sfârșit odată cu lansarea candidaturilor la președinție. Ce se poate spune, în acest moment, despre strategiile de campanie și despre șansele candidaților? Cine a câștigat meciul de lansare?
O analiză DCNews arată că Monica Macovei consumă ”combustibil” de la Elena Udrea, Meleșcanu a folosit o tactică-blitz, Udrea a activat mecanismul de legitimare ca unic reprezentant al Dreptei, Klaus Iohannis face un joc dublu,Tăriceanu a fost faultat de DNA, iar Ponta are un parcurs cu o singură greșeală.
Dan Diaconescu, campanie de televizor
Dan Diaconescu repetă jocul de la parlamentare: emisiuni de 5-6 ore, în care vorbește non-stop, lansând scenarii pe subiecte cu impact emoțional, la nivelul teoriilor conspiraționiste care circulă online. Practic, o campanie de internet, adaptată la televiziune, pentru un public care n-a apăsat încă tasta Enter. Consecvent, și-a lansat candidatura în studio, alături de vedete ale muzicii populare, clarvăzători și ciudați care îi populează paltoul, noapte de noapte. Nu se poate spune dacă va desfășura, din nou, o campanie în teren, care costă și are beneficii discutabile. În 2014, nu are un adversar direct, mai bine plasat, pe care să îl confrunte, cum a fost în campania pentru Tg. Jiu. Așa că este de așteptat o concentrare a deplasărilor în câteva centre mari, eventual încercând să intersecteze campania unuia dintre primii trei competitori.
Monica Macovei consumă ”combustibil” de la Elena Udrea
Monica Macovei se duce spre colțul opus al spectrului. Vizează un public nemulțumit, la fel ca Diaconescu, doar că îl caută pe Internet, printre cei cu studii și pretenții. Campania ei a exploatat eficient resurse modeste, dar, oricum, mult peste nivelul accesibil excentricilor care își fac publicitate cu candidaturile lor fără șanse. A folosit reclame Google și, mai ales Facebook, happening-uri de PR, cu difuzare în presa online, declarații sau gesturi cu potențial de viralizare. Electoratul adunat astfel este mai probabil tip Piața Universității, caz în care transferul voturilor către un candidat ”din sistem” va fi greu, dacă nu imposibil. Dacă nu va beneficia de retragerea lui Iohannis la masa verde, nu va reuși decât să ia voturi din zona ACL și de la Elena Udrea. Totuși, ACL este avantajată de candidatura Monicăi Macovei. Aceasta îi atacă pe Victor Ponta și pe Călin Popescu Tăriceanu, făcând ”treaba murdară” în locul lui Iohannis, dar, în plus, consumă o parte din combustibilul electoral care putea fi folosit de Elena Udrea.
Meleșcanu: cât luminează un blitz
Teodor Meleșcanu s-a lansat spectaculos, în plin scandal al acoperiților din presă și politică, dar este dezavantajat de limbajul diplomatic pe care îl folosește. A încercat o distanțare de Traian Băsescu, dar eleganța frazelor și blocajul media i-au diluat mesajul, care nu a ajuns la electoratul țintă. Se poate vorbi de șanse pentru turul doi doar în ipoteza excluderii lui Iohannis, când ar primi sprijinul unui partid important. Lansarea blitz îl readuce în prim planul politicii, dar nu mai mult de atât. Pe de altă parte, dacă va da impresia că a intrat în joc ca reacție la ”gafa lui Băsescu” cu ofițerul acoperit, Meleșcanu ia din voturile Elenei Udrea sau o face să piardă voturi.
Mecanism de legitimare ca reprezentant al Dreptei, folosit de Udrea
Elena Udrea a evitat capcana unei lansări grandioase, care să concureze mitingul lui Victor Ponta, de pe stadion. Odată ce nu a are posibilitatea să-l concureze, îl demonizează: mitingurile sunt nord-coreene, costă mult, înseamnă corupție și păcăleală. Marșul, în schimb, este una dintre tehnicile de promovare mai eficiente, arată dinamism, obținând cu 3000 de oameni același efect ca al unei mulțimi statice de 30.000 de persoane. În plus, a jucat cu mult mai mult talent partitura folosită de Monica Macovei: campanie dură pe Internet, evenimente cu impact emoțional, atacuri la adresa celui mai bine plasat contracandidat, prezență la toate posturile tv. Dacă Iohannis sau Tăriceanu au evitat televiziunile ”ostile”, Udrea a angajat confruntări atât pe teren propriu, cât și pe terenul adversarilor. Astfel, se poate legitima drept cel mai combativ adversar al lui Ponta, îndreptățit să primească sprijinul întregii Drepte. Udrea asumă explicit continuarea mandatului Băsescu, atât la nivel de discurs, cât și la nivel de orientare strategică.
Klaus Iohannis face un joc dublu
Campania lui Klaus Iohannis, în opoziție cu cea a Elenei Udrea, încearcă un joc dublu. Iohannis nu poate transmite emoții și nu are carismă. Strategul de imagine, același care a construit, în 2004, campania lui Traian Băsescu, a pus accentul pe mitul neamțului, care tace și face.”Sunt un om al promisiunilor onorate, nu al scandalului și spectacolului. Sunt un om care construiește, nu care distruge”, a citit Klaus Iohannis din discursul pregătit în laborator. Aceeași firmă de imagine care distribuia afișe și pancarte menite să distrugă principalul adversar:„Iohannis face, Ponta se preface”, „Micul Titulescu = Noul Ceauşescu”, „Iohannis dovedeşte, Ponta păcăleşte”.
Boala cu televiziunile se ia de la omul lui Băsescu
Dacă la televiziunile ”prietene” Klaus Iohannis declară că va fi altfel decât Traian Băsescu, la miting îi preia strategia de luptă cu presa.” Sunt convins că și în acest moment, în care vă vorbesc, sunt oameni care nu se gândesc decât cum să mă atace, sunt televiziuni care nu știu ce poveste să mai inventeze despre mine, ce diversiuni să mai arunce pe piață. Aceste lucruri nu mă interesează. Nu mă afecteză și nu mă vor opri!”. Asemănarea cu Traian Băsescu care, și de la pupitrul prezidențial, și de la terasa Cireșica, tot cu ”televiziunile” se războiește este de neevitat: strategia o face aceeași firmă de PR.
Mitingul, o greșeală de PR
Dar trimiterea la ”televiziuni” nu este singura greșeală de la lansarea lui Iohannis. Mitingul său a încercat să concureze lansarea lui Ponta, după ce, timp de o săptămână, presa favorabilă lui Iohannis a tocat ”ceaușismul” de pe Național. Au făcut exact la fel, doar că le-a ieșit mai prost: vreme urâtă, oameni zgribuliți, așteptând la coadă să ia banii pentru aplaudat, sonorizare slabă, vedete lipsă, coordonare vraiște (dansul pinguinului, pardon, hora pedelistă, în timp ce se citea discursul candidatului liberal, iar ceilalți se uitau la scenă…).
Tăriceanu, faultat de DNA
Mai bine a ieșit Călin Popescu Tăriceanu. Reuniune, la Palatul Parlamentului, cu liderii de partid care îl susțin, mesaj sobru, aplicat, imagine asociată cu un centru de putere și o ușoară distanțare de PSD, prin discurs. Ghinionul său, una din celebrele coincidențe cu care ne-am obișnuit: taman în ziua lansării a cerut DNA încuviințarea pentru urmărirea penală a 9 miniștri, în dosarul Microsoft.
Ponta, parcurs cu o singură greșeală
Victor Ponta a bifat, până acum, toate obiectivele de parcurs. A avut, de fapt, câteva lansări (în teritoriu, la partid, la sediul BEC). Spectacolul de pe stadion a fost unul în stil american. Adversarii l-au ștampilat ca manifestare ceaușistă sau kimirsenistă, dar audiențele arată altceva. Publicului nu-i displace stilul, ba mai mult, îl caută în show-urile tv, toate francize ale unor spectacole importate de peste ocean. Discursul a fost unul pacificator, de unire, adaptat unei funcții pentru care trebuie să obții voturi din tot spectrul politic. În acest sens, invitarea unor lideri PSE și insistența cu care s-a poziționat socialist mi se pare o greșeală. A vrut să demonstreze că Victor Ponta are deschidere externă, dar a reamintit celor de dreapta că au de a face cu un adversar.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
