Klaus Iohannis a reușit să câștige, în 2014, tocmai fiindcă a pierdut dezbaterea televizată cu Victor Ponta.
Au contat, evident, mitul primarului din Sibiu, care tace și face, construit în timp de o presă binevoitoare, și brand-ul german. Dar, după 10 ani de război în politică, a contat mai ales că publicul se orienta către un lider din afara politicii. Iar la confruntarea cu Ponta exact așa s-a prezentat Iohannis. Gafe, replici ezitante, tăceri încurcate...un ”ghinion” norocos pentru candidatul Dreptei.
Să încerce Elena Lasconi o abordare asemănătoare? Carte n-o fi făcut cine știe ce, la facultatea ei de economie prin corespondență, dar în CV-ul oficial Lasconi are trecută și ”Școala BBC-televiziune” și patru ani de experiență la ProTv. Dacă BBC este acronimul pentru British Broadcasting Corporation și nu pentru Barbu-Bucur-Constantin, operator de nunți, este exclus să nu fi aflat cine sunt membrii permanenți ai Consiliului de Securitate. Măcar cât aștepta să intre pe post, la Știrile de la ora cinci, cu o relatare de la vreun accident rutier, și tot auzea, în anii războiului din Bosnia, ceva despre ONU.
Poate o fi uitat, poate vrea să se facă simpatică publicului tânăr, care a fost prins recent cu lecția neînvățată la liceu, mi-am zis.
Dar a urmat o serie de greșeli neprovocate, de tentative nefericite de a băga capul în poză, cu orice preț. Cu riscul de a deveni slogan de campanie al adversarilor politici eticheta ”Lasconi, bazaconii”: ferma de troli (o bazaconie, de trebuie Marcel Ciolacu să-i spună sărut-mâna, dacă l-a scăpat de Geoană, un risc mare în turul doi); atac în stil Șoșoacă la fostul ambasador SUA; scrisoarea către Nehammer, o gafă politico-diplomatică, ale cărei consecințe pun în pericol aderarea la Schengen; înverșunarea cu care îi face reclamă lui George Simion, un contracandidat pe care logica electorală îți cerea să-l ignori, nu să-l promovezi cu insistență și câte altele.
Totuși, e ”prea perfectă” această campanie de auto-faultare ca să fie rezultatul unei strategii, a unui geniu al campaniilor electorale. Mi-e greu să cred că politicienii noștri, fie și Câmpulung, pot reuși să atingă perfecțiunea, fie și în dezastru. Când încercăm să descifrăm intenții sau scenarii, să nu subestimăm rolul prostiei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News