Catalanii Rafael Aranda, Carme Pigem şi Ramon Vialta, toţi trei având în jur de 50 de ani şi fiind asociaţi ai firmei RCR Arquitectes, au fost recompensaţi ieri, cu Premiul Pritzker 2017, prestigioasa distincţie în domeniul arhitecturii, echivalentă Premiului Nobel. Premiul, în valoare de 100.000 de dolari, va fi înmânat în 20 mai, la Palais Akasaka din Tokyo.
Este pentru prima data când trei arhitecţi sunt distinşi în acelaşi timp cu acest premiu, creat în 1979 pentru a recompensa un arhitect în viaţă şi decernat de Fundaţia Hyatt. Este a doua oară când juriul a ales arhitecţi spanioli după mai bine de 20 de ani, primul fiind Rafael Moneo, premiat în 1996.
Alegerea continuă o practică iniţiată de chilianul Alejandro Aravena, distins cu Premiul Pritzker anul trecut, al cărui discurs propunea o arhitectură şi un urbanism “sociale”, elemente pe care le-a susţinut la Bienala de Arhitectură de la Veneţia din 2016, numit “Noutăţi de pe Front”.
Muzeul Soulage de la Rodez
În această linie, alegerea din acest an ar putea fi interpretată ca o schimbare de epocă: o întinerire, sobrietate într-o criză economică, un colectiv într-o lume în care solidaritatea este din ce în ce mai necesară şi… o femeie. Carme Pigem este abia a treia arhitectă recompensată cu Pritzker, după Zaha Hadid, dispărută în 2016, şi Kazuyo Sejima de la agenţia japoneză Sanaa.
“Este pentru noi o mare bucurie şi o mare responsabilitate. Suntem încântaţi că sunt recunoscuţi trei profesionişti care lucrează în strânsă colaborare la tot ceea ce întreprind”, mărturisea Carme Pigem.
Rafael Aranda (55 de ani), Carme Pigem (54) şi Ramon Vialta (56) şi-au înfiinţat studioul de arhitectură în 1988, la Olot, oraşul lor de origine, situat în apropierea graniţei cu Franţa.
Noul proiect de pe insula Seguin, vedere din interiorul Centrului
Trioul a obţinut acest premiu graţie realizărilor lor care îmbină ideile ecologiste cu cele ale marilor constructori. Este de amintit din acest punct de vedere, în primul rând, Parcul zonei vulcanice Garrotxa, unde RCR Arquitectes a construit un teren de sport evitând, pe cât posibil, să doboare stejarii protejaţi de grupurile de militanţi pentru ocrotirea naturii.
Puţin cunoscuţi de marele public, aflându-se la numărul 249 pe lista revistei de informaţii despre arhitectură şi design Dezeen, cei trei arhitecţi au avut proiecte în Spania, Belgia şi Franţa, având întotdeauna grijă să păstreze aspectul local. Printre realizările lor cele mai marcante se numără Muzeul Soulage de la Rodez, un ansamblu gândit în linii drepte şi unghiuri, cu pereţii exteriori din corten, un oţel oxidat, care ia culoarea pământului. Este vorba despre cinci paralelipipede a căror culoare ruginie aminteşte pământul vulcanic şi se acordă cu gresia locală.
“Noi împărtăşim cu Pierre Soulage acelaşi gust pentru materie şi pentru puritatea liniei”, explica Ramon Vilalta la inaugurare. Mai curând decât să rivalizeze cu catedrala din Rodez, RCR a preferat să se cuibărească pe panta unei coline pentru a oferi perspective frumoase asupra Munţilor Aubrac.
Centrul pentru vârstnici din Barcelona
Prin material, prin formele adesea joase şi compacte şi prin culorile lor, construcţiile gândite de cei trei par să se “topească” în peisaj sau să izbucnească din el, valorizând întotdeauna natura sau celelalte elemente deja prezente în locurile respective. Ei au conceput clădiri şi construcţii variate, locuinţe, piscine, hoteluri, instalaţii sportive de exterior, restaurante, clădiri de birouri şi universitare, a căror realizare este întotdeauna caracterizată de o extremă minuţiozitate.
Cea mai mare parte a proiectelor lor a fost realizată în Spania: Lira Theatre (2011) în colaborare cu Joan Puigcorbé, la Ripoll, Cols restaurant (2011) la Olot, Grădiniţa El Petit Comte (2010), în colaborare cu Joan Puigcorbé, la Besalú, Centrul pentru persoane vârstnice şi grădinile Cándida Pérez (2007) din Barcelona şi Pista de atletism Tussols Basil (2000) de la Olot.
O altă realizare notorie este mediateca Waalse Krook din Gand, care urmează să fie inaugurată în curând.
Grădinița El Petit Comte din Besalu
Recent, cei trei arhitecţi au fost aleşi de Grupul Emerige pentru Cetatea artelor, prevăzută a fi terminată în 2021 pe Insula Seguin, la Boulogne-Billancourt. Un “muzeu-peisaj”, acoperit cu ceramică, ce urmează a fi ridicat în jurul unei străzi interioare, oferind perspective spre cele două maluri. El va avea în partea superioară terase şi un vast volum concav, în formă de “mână întinsă”.
În 2013, Rafael Aranda, Carme Pigem şi Ramon Vilalta au înfiinţat Fundaţia RCR BUNKA, având drept obiectiv susţinerea arhitecturii, a peisajului, a artelor şi culturii în folosul întregii societăţi.
Pentru Tom Pritzker, fiul fondatorului acestui premiu şi preşedinte al Fundaţiei Hyatt, cei trei arhitecţi “dovedesc un angajament fără cusur faţă de topografia şi de istoria locurilor, pentru a crea spaţii în dialog cu contextul lor”.
Cols Restaurant în Olot
RCR a “demonstrat că unitatea unui material poate insufla unei construcţii o forţă incredibilă şi o mare simplitate în acelaşi timp. Colaborarea între aceşti trei arhitecţi produce o arhitectură intransigentă şi poetică, cu caracter atemporal şi care reflectă un mare respect pentru trecut, proiectând în mod clar ceea ce aparţine prezentului în viitor”, a afirmat preşedintele Juriului, arhitectul australian Glenn Murcutt, laureat Pritzker în 2002.
Juriul a lansat un mesaj cu coloratură politică pentru a-şi explica alegerea: “Trăim într-o lume globalizată în care trebuie să ne bazăm pe influenţele internaţionale, pe schimburile comerciale şi de idei. Dar, din ce în ce mai mult, oamenii se tem că din cauza acestor influenţe ne-am putea pierde valorile locale, arta locală, obiceiurile. Rafael Aranda, Carme Pigem şi Ramon Vilalta arată că le putem avea pe amândouă”.
Waalse Krook din Gand
Departe de construcţiile iconice şi impunătoare, trioul a dezvoltat o arhitectură legată de mediul ei înconjurător. “Adică lumina, cerul, locurile cu care dorim să intrăm în relaţie, fără să stricăm ceva instalându-ne acolo”, cum explica Carme Pigem. Ei revendică forme de identitate universală prin folosirea inventivă şi pe scară largă a materialelor moderne, cum ar fi oţelul reciclat sau plasticul.
Marcaţi de cultura japoneză, cei trei arhitecţi doresc să “releve natura, aerul, vidul, esenţa lucrurilor”. Ei adoptă un demers artizanal, minimalist şi respectuos faţă de mediul înconjurător. De altfel, şi-au instalat birourile Barberí Laboratory (2007), într-o veche topitorie, căreia i-au adăgat numai elementele necesare agenţiei lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News