Laurențiu Botin, poveste emoționantă de familie, din Al Doilea Război Mondial: Știu că armata rusă face prăpăd acolo unde este. Era bebeluș...

Laurențiu Botin, moderatorul emisiunii "100%" de la Realitatea Plus a povestit un caz emoțional. Potrivit acestuia, un unchi de-al său a rămas cu sechele pe viață di cauza soldaților ruși care au ajuns în România în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

"Știu foarte clar, și asta știu din mărturiile citite și văzute pe internet, știu că armata rusă face prăpăd acolo unde este. Schingiuiește, omoară, violează, fură, lucruri pe care, de altfel, armata rusă le-a făcut și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Și acum să vă mai spun ceva. Eu am un unchi, care încă mare trăiește, care în momentul acela când rușii au venit în România, după ce nemții se retrăgeau, unchiul meu era bebeluș și bunica îl ținea în brațe, iar trei soldați ruși au venit și au văzut ceasul pe care bunica îl avea la mână. Fără să țină cont că este bebelușul în brațe, i-au smuls ceasul. Bunica scăpat copilul, care a căzut pe mânuțe și a  dezvoltat o complicație care i-a afectat viața mult timp, de fapt, pe viață. Adică de acolo știu poveștile vizavi de instinctele animalice pe care le au nu doar rușii, ci general mulți dintre contropitori. Este foarte clar."

Povestea celor care au supraviețuit la Azovstal: Copiii desenau mâncare pe pereți pentru că nu aveau ce să mănânce

Ororile se repetă acum în Ucraina, Soldații ruși sunt acuzați de cruzimi greu de imaginat: violuri, executări, furturi, tortură. O tânără mamă din Ucraina, Anna Zaitseva, în vârstă de 24 de ani, care are bebeluș de șase, a spus că a supraviețuit împreună cu fiul ei doar datorită militarilor de la Azovstal, conform presei ucrainene.

„Eu și fiul meu Sviatoslav am ajuns în buncăr pe 25 februarie, soțul meu ne-a adus acolo. De fapt, am fost acolo de la început. Numai în adăpostul nostru antiaerian erau aproximativ 70 de persoane, dintre care aproximativ 17 copii. Cei mici aveau între trei și șapte ani. În general, o astfel de vârstă. Bineînțeles, era foarte dificil pentru ei să se afle într-un spațiu închis, în care aveai impresia că lipsește aerul. Este un zgomot constant, alergând de colo-colo. Copiilor le-a lipsit cel mai mult mâncarea lor obișnuită, fiind mici aveau diferite pofte...

Foarte des desenau mâncare pe pereți - mere, diverse fructe, prăjituri. Toată lumea avea un vis - când sunt liberi, vor mânca numai prăjituri, așa ziceau. Cu toții le pofteau. În jurul datei de 25 aprilie, o bombă aeriană uriașă a zburat spre noi. O tonă sau chiar trei tone, în funcție de conversații. Și în clădirea de deasupra noastră s-au prăbușit două etaje, a trebuit să ieșim de sub dărâmături.”, spune Anna. Vezi mai mult AICI.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News