Lazăr Vlăsceanu: Ce-o fi însemnând globaliști sau neomarxiști, astăzi? Identitatea construită pe Facebook e de șoșoiști
O materie importantă pentru viitorul nostru european lipsește din programa școlară, susține profesorul și sociologul Lazăr Vlăsceanu, cel care a condus timp de 15 ani Centrul European UNESCO pentru Învăţământul Superior (UNESCO-CEPES) și a publicat numeroase articole științifice și cărți despre viziunile, lacunele și performanţele sistemelor de învăţămînt superior.
Profesorul Lazăr Vlăsceanu a discutat cu Ionuț Vulpescu în cadrul podcastului pe care fostul ministru al Culturii îl postează pe platforma youtube.
Profesorul Vlăsceanu a ridicat tema identității europene, plecând de la constatarea că pe Facebook, de exemplu, se construiesc identități. Admiratorii doamnei Șoșoacă, de exemplu, sunt șoșoiști, a spus profesorul.
”Care sunt mesajele europene, al căror centru de iradiere este Bruxelles, care sunt interpretate cât de cât unitar, a întrebat Lazăr Vlăsceanu? În anul de grație 2007, România, prin Constituția care certifică acest lucru și prin Acordul de Aderare la Uniunea Europeană, și-a cedat din suveranitate. Ca atare, o parte a suveranității statului român este legal acordată unei alte entități, care se află la Bruxelles.
Președintele are drept de veto. Mă opun ca UE să aibă steag!
Desigur, în Consiliul European președintele nostru este membru cu drepturi depline. Poate să ridice mâna și să spună: Veto! Mă opun ca Uniunea Europeană să aibă steag! Și se ia steagul, se șterge. De ce? Pentru că președintele român – Doamne, ferește! – nu ar vrea ca Uniunea Europeană să aibă un steag care să îi dea identitate. De aceea, noi vorbim despre Uniunea Europeană în termenii cei mai diverși. Cutare televiziuni îi numesc pe cei care vorbesc de idei europene „globaliști” sau „neomarxiști” sau „și neomarxiști”. Ce o fi însemnând „neomarxist” astăzi, ce o fi însemnând „globalist” când deja globalizarea are cu totul alte orientări decât ideologiile globalizării din urmă cu circa 10 ani, nu înțeleg... Ca atare, noi nu avem baza de cunoaștere care să ne ajute să interpretăm idei europene. Intervine aici și limba. Incapacitatea de a avea acces la o alte limbi europene ne face să vorbim limba română, care traduce cunoașterea europeană în termenii limbii române denaturante, pentru că nu știe exact cuvintele respective.
Avem ”Istorie universală”, dar nu și o ”Istorie a Europei”
”Noi am tradus aquis-ul comunitar, dar nu am tradus și mentalitatea, a spus Ionuț Vulpescu. Uneori părem că suntem mai în afara Uniunii Europene decât înainte de aderare. Ceea ce este un alt paradox românesc”.
Profesorul Lazăr Vlăsceanu a subliniat că acest paradox își are originea în modul în cum este organizată cunoașterea din educație.
”De exemplu, a spus Lazăr Vlăsceanu, noi facem istoria României din clasa a IV-a, din ciclul primar, până terminăm liceul. Și mai avem o materie care se numește „Istorie universală”, dar nu avem o istorie a Europei.
Ca atare, mă trezesc că, dacă mă întâlnesc cu un absolvent de liceu actual și cu un absolvent din vremea liceului meu, ne aflăm în aceeași situație. Noi nu știm despre vecinii noștri europeni mai nimic. Nu avem un „canon” al cunoașterii și sunt foarte ferm aderent la acest cuvânt, care este constrângător, care ar trebui să fie exhaustiv și fundamental pentru cultura oricărui absolvent de liceu, care își trage cunoașterea din acest canon, care trebuie să fie științific, european și deschis către lumea reală, efectivă a vremii noastre”, a concluzionat prof. Vlăsceanu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
