Tentaţia de a pătrunde în viaţa privată a scriitorilor a fost dintotdeauna ispititoare. Un jurnalist-biograf de la cotidianul francez Le Monde a publicat de 1 decembrie, un articol dedicat vieţii lui Cioran de dincolo de cărţi.
Autor: Alexandra Dumitru
Apropiaţii scriitorului vorbesc despre o prezenţă feminină care i-ar fi luminat ultimii ani de existenţă. În 1981, pe când avea 70 de ani o nemţoaică la jumătatea vârstei lui, pe nume Friedgard Thoma îi trimite o scrisoare în care îşi mărturiseşte admiraţia pentru scrierile lui, „silogisme ale amărăciunii”. Între cei doi se înfiripă o poveste ce durează patru ani şi se materializează printr-o serie de corespondenţe. „Sunteţi centrul vieţii mele, zeita unuia ce nu crede în nimic, cea mai mare fericire şi cea mai mare nenorocire pe care mi-a fost dat să le întâlnesc” îi scria lui Cioran iubita cu 35 de ani mai tânără decât el.
La şase ani după moartea scriitorului, Friedgard Thoma publică un volum epistolar intitulat „Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran”. Publicarea corespondenţei nu a respectat ultimele dorinţe ale scriitorului şi în urma unui proces intentat de editorul lui, Yannick Gaillou, cartea a fost retrasă de pe piaţă trei ani mai târziu.
În acelaşi an, în 2001, scriitorul Gabriel Liiceanu publică „Uşa interzisă”, în care dedică cinsprezece pagini corespondenţei amoroase a prietenului său. „Am fost la fel de frapat de povestea amoroasă, mai ales pentru că a cuprins un sceptic profesional, ce se credea eliberat de iluziile sale” declara Gabriel Liiceanu pentru Le Monde. În fapt, după Liiceanu relaţia celor doi a pornit cu o inadvertenţă: în timp ce Cioran îşi dorea o iubire profundă, completă cu Friedgard Thoma, acesta nu-şi dorea decât cuvintele geniului. „Cioran nu putea fi nici victimă, nici erou tragic în poveste, întrucât a fost o înscenare a tinerei nemţoaice încă de la început”, adaugă acesta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News