Leapșa cu cărți, un NU hotărât

Nu am nevoie de zece motive pentru a respinge ”provocarea”, unul pentru fiecare carte, îmi ajung trei.

1. Șmecheria. Unii trec în listă cărți grele, ca să se dea culți, sau ca să fie ”în tendințe”. Potrivit unui editorial scris de o profesoară de engleză (moda nici măcar nu e originală), dacă ar fi cinstiți, cei mai mulți ar pune volume din seria Harry Potter pe primele trei locuri. Gossip Girl, normal, și alte romane ușurele, inclusiv basmul cu Inelele. Pe lista care o dau leapșa, însă, se trece de la ”O sută de ani de singurătate” în sus.
2. Amatorismul. Dacă Ice Bucket avea un scop, era o campanie umanitară în spate, Leapșa e degeaba. Lista cu zece cărți e prea lungă, ceilalți nu o citesc. Se grăbesc să caute ceva și mai cool pe Wikipedia. Nici nu se cer donații  pentru subvenționarea editurilor sau a scriitorilor săraci. E la fel ca lanțul scrisorilor pentru Sf. Anton, care circulau în anii 80. Cele care te amenințau că o să mori mâine dacă nu găsești alte 20 de adrese, să le dai leapșa. Și îți promiteau că, dacă trimiți scrisoarea cunoscuților, vei avea noroc cu carul.  Nu câștiga nimeni nimic, Poșta era subvenționată, ca și în prezent.
3. Lipsa de șanse. Mulți sunt bine intenționați și încearcă să promoveze literatura de valoare. Nu cred că vor reuși, din cauza fenomenului de respingere. Pe de altă parte, m-aș teme să dau modele. Cărțile care mie mi-au spus ceva, ar putea lăsa rece pe alții. Marketingul lui Dinu Patriciu a profitat de dorința părinților de a dirija viața copiilor. Eu am crescut cu Jules Verne, cum să nu-i placă și lui fiu-miu? Uite că nu le spune nimic adolescenților de azi un roman ”SF” despre insula cu elice. Când adolescentul poate ”locui” într-un submarin atomic, pe net, Verne este ca un roman cavaleresc pentru modernii de la 1900. Nu dau leapșa cu cărțile care ”m-au marcat”, fiindcă i-am văzut pe unii plângându-se că trebuie să-și amenințe copiii cu bătaia ca să răsfoiască două pagini din metrul de celuloză  de la Adevărul. 

Apropo de Ice Bucket, sper să se fi adunat ceva donații, să fi dat și bani cei care își turnau apă în cap. Cu atâtea accidente, în care oameni avizi de like-uri și-au rupt gâtul pentru puțină atenție pe Facebook, pare să fi rănit mai mulți decât a vindecat această metodă de PR.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News