Lecția lui Alexandru Oproiu pentru Orban. Anchetă la Urgență, în 1993

În 1993, Alexandru Oproiu ancheta, din poziția de secretar de stat la Sănătate, o altă tragedie din sistemul sanitar. Un șofer de taxi murise, plimbat între spitale, după o altercație cu un client. La Floreasca nu aveau  orelist, așa că, după consult, l-au trimis la Colțea, unde medicii i-au oprit oprit hemoragia nazală. Dar, fiindcă pacientul avea amețeli, iar Spitalul Colțea nu avea Neurochirurgie, l-au trimis la Bagdasar. Iar omul a murit pe drum, fiindcă avea și ruptură de splină. Cel mai ușor de identificat erau ”responsabilii”: medicii de gardă, de la Floreasca, eventual Colțea. De ce n-au pus diagnosticul corect, din prima? Dacă mai zbura și un director, cum se numea pe vremea respectivă managerul, cazul putea fi considerat închis.

Profesorul Oproiu n-a sprijinit ancheta procuraturii cu celeritate, deși dosar penal s-a deschis și în 1993. Dar a dat dovadă de profesionalism: înainte să caute vinovații, a căutat cauzele, deficiențele de sistem, care se puteau repeta, oricând, în orice oraș din țară. Un medic mai atent sau mai inspirat, poate ar fi descoperit și fără ecograf că pacientul are ruptură de splină. Întrebarea era de ce nu funcționa ecograful, care stabilește cu precizie diagnosticul? Răspuns: fiindcă sistemul public nu avea normată și o linie de gardă, deci aparatul nu funcționa noaptea. De ce a fost nevoie ca pacientul să plece la Colțea? Fiindcă statul nu angajase și oreliști la Floreasca. Iar la Colțea, spital ORL, nu aveau Neurochirurgie.

Era simplu pentru profesorul Oproiu să ”închidă” cazul cu o demitere și două sancțiuni. Și autoritățile scăpau de bătaie de cap, așa cum fac de obicei: e mai simplu să schimbi un om, decât un sistem.

Jurnaliștii care aștepta pe holul de la Floreasca să se termine ședința comisiei de anchetă au avut o surpriză. Nu ceruse nimeni înființarea sistemului de urgență, nu se întreba nimeni de ce nu avem linii de gardă pentru toate specialitățile în spitalele unde sunt trimise ambulanțele, noaptea. Prof. Oproiu a ieșit și a anunțat soluția pentru a nu se repeta ”cazul Floreasca”: șase spitale din București și unul în fiecare municipiu vor deveni spitale de urgență, cu tot ce presupune asta, de la specialiști la dotare și finanțare. Dovada că a avut dreptate: directorul Alexandru Bucur, în funcție în 1993, a pus pe picioare cel mai performant spital de urgență în adevăratul sens al cuvântului, pe modelul spitalului de urgență din Zurich. Când vedeți ceasul elvețian de la intrarea în UPU Floreasca, să vă gândiți și la prof. Oproiu și la dr. Bucur.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News