Lecțiile pe care ni le-a dat coronavirusul când ne-am crezut stăpânii planetei

Probabil că avem de învățat  niște lecții importante din povestea pandemiei de coronavirus și multe dintre ele ni se vor dezvălui în timp. Până acum sunt limpezi câteva dintre ele și anume:


Fiecare țară, la fel ca indivizii, trebuie să-și dezvolte și să-și asigure propria agricultură, propria producție de medicamente, să stea pe propriile picioare din punct de vedere economic. Dependența de alte state se dezvăluie ca fiind o mare slăbiciune.

De ce se întâmplă astfel?

Pentru că, atunci când este în pericol Viața, fiecare are grijă mai întâi de propria viață.

Lecția despre dependență este valabilă și individual și, probabil, ea va fi mai evidentă după ce pandemia va intra în regres, iar consecințele economice vor rămâne pentru o vreme.


Protejând propria ta viață o protejezi și pe a celorlalți și invers, ne mai învață coronavirusul.  



Ceea ce crezi a fi Rău este, de fapt, o acțiune care restabilește echilibrul pierdut și se află în slujba Binelui. Pentru această lecție se potrivește proverbul românesc: ”tot răul este spre bine”.




Puterea ta de a te proteja este, dar este limitată. Conștientizează-ți puterea, dar și limitele, iar atunci când îți vezi limitele îndreaptă privirea spre Dumnezeu și roagă-l pe El să te ajute, să te apere și să te ierte pentru răul inconștient pe care l-ai făcut.  Nu-l uita pe Dumnezeu după ce trece pericolul și amintește-ți că ”Viața depinde de Dumnezeu”, iar atunci când tu o ataci, se va întoarce la tine forța cu care ai atacat-o și te va izola așa încât să nu mai fii periculos.

Mă întreb dacă nu cumva ne-am plâns că bătrânii sunt o povară, dacă nu cumva am avut pretenții prea mari de la ei, dacă nu ne-am obișnuit să-i sufocăm, să avem așteptări și pretenții, uitând să-i iubim. Căci, iată, suntem chemați la ordine, ni se ordonă indirect:

”Iubiți-vă bătrânii, stând departe de ei.” 





Poți face rău, purtând în tine un rău de care nu ești conștient. Roagă-te să trăiești conștient și să fii un purtător al binelui, un făcător al binelui pentru tine și pentru cei din jurul tău.

Renunță la egoism, la ură, la frică, la emoțiile negative care te fac inconștient și te împing să-ți faci rău ție și celor din jurul tău.

Iubește oamenii.




Renunță la lucrurile de care ești atașat și iubește Viața.

Ține post din când în când. Renunță singur  la ce îți place mai mult; la călătorii, la mâncarea  bună, la alcool, la sex, la ieșirile cu prietenii. Stai cu tine însuți, analizează-ți conștiința, împrietenește-te cu Dumnezeu, pe care nu-l mai auzi când ești angrenat în mișcare și-l confunzi cu lucrurile materiale prin care îți satisfaci plăcerile. Banii nu sunt Dumnezeu, lucrurile care-ți fac plăcere nu sunt Dumnezeu: cum vezi, toate acestea pot să dispară peste noapte.

În spațiul ortodox și catolic, coronavirusul s-a ivit în timpul Postului Paștelui și, poate, nu din întâmplare. Coronavirusul ne forțează să ”postim” de la vacanțe, călătorii, mâncăruri sofisticate, întâlniri cu prietenii.

El ne forțează, în același timp, să stăm departe de membrii mai vârstnici ai familiei, în cazul unora departe de toată familia, iar în cazul altora mai aproape de familie.

”Sabia” despre care vorbea Iisus este sabia care taie legăturile de atașament de oamenii dragi, atașamentul dintre părinți și copii, în mod special, și să punem în locul lui adevărata IUBIRE.

Lecția aceasta spune succint:

”Dacă-ți iubești părinții, stai departe de ei. Dacă iubești oamenii, stai acasă, izolează-te. Dacă îți iubești Viața, renunță la toate lucrurile fără de care credeai că viața ta este imposibilă și rămâi izolat”.

Cu alte cuvinte, renunță la toate lucrurile de care ai fost atașat și pune mai presus de ele iubirea pentru viața ta și pentru viețile celorlalți.


Probabil că se vor desprinde multe alte lecții din această ”istorie unică” pe care o creează coronavirusul, dar lecția centrală, deja vizibilă, este ”LECȚIA IUBIRII” vieții și conștientizarea valorilor adevărate,  care ne ajută să rămânem sănătoși și să păstrăm planeta sănătoasă, căci ea este ca o navă, pe care trebuie să trăiască toate ființele, dar și generațiile ce vor veni după noi, a scris Maria Timuc pe blogul său.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News