Lege REFERENDUM. PNL, SESIZARE la CCR

Iată sesizarea de neconstituționalitate transmisă de PNL către CCR: 

SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE

cu privire la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (PL-x nr. 240/2017), adoptată de către Camera Deputaților în şedinţa din data de 22 decembrie 2017, având în vedere următoarele considerente:

Situația de fapt sesizată

Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului a fost adoptată de către Senatul României, ca prima cameră sesizată, în şedinţa din data de 20 iunie 2017, potrivit art.76 alin.(1) din Constituţia României, republicată şi de către Camera Deputaților în şedinţa din data de 5 septembrie 2017, potrivit art.75 alin.(1) teza a II-a din Constituţia României, republicată.

La sesizarea cu privire la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, obiecţie formulată de un număr de 38 de senatori aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și ale Uniunii „Salvați România", Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 612 din data de 3 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 922 din 23 noiembrie 2017 prin care a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile articolului unic pct. 2 [cu referire: la sintagma "în termen de două zile" cuprinsă în art. 6 alin. (3) din Legea nr. 3/2000, la art. 6 alin. (5) fraza a doua, precum şi la art. 6 alin. (7) din Legea nr. 3/2000] şi cele ale articolului unic pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt neconstituţionale.

Senatul și Camera Deputaților au fost sesizate cu cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (PL-x nr. 240/2017), în vederea punerii legii în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 612 din data de 3 octombrie 2017.

Astfel, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a reexaminat legea și a reformulat textele declarate neconstituționale, adoptând, potrivit art.76 alin.(1) din Constituţia României, republicată, în şedinţa din data de 11 decembrie 2017, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului cu următorul conținut:

"Articol unic. - Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 6, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 6. - (1) Iniţiativa şi procedura revizuirii Constituţiei sunt supuse dispoziţiilor prevăzute la art. 150 şi 151 din Constituţia României, republicată, şi prezentei legi.»

2. La articolul 6, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (3) - (5), cu următorul cuprins:

«(3) Proiectul legii constituţionale, adoptat de către fiecare Cameră a Parlamentului sau de către Camerele reunite în caz de divergenţă conform art. 151 alin. (2) din Constituţia României, republicată, se trimite de îndată Curţii Constituţionale, care procedează potrivit legii. Dacă se constată că iniţiativa legislativă de revizuire depăşeşte limitele revizuirii, aceasta se consideră nefinalizată şi se transmite Parlamentului, procedura urmând a fi reluată.

(4) Dacă Curtea Constituţională constată că iniţiativa legislativă de revizuire nu depăşeşte limitele revizuirii, proiectul legii constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu decizia Curții Constituționale. Cetăţenii României sunt chemaţi să îşi exprime voinţa prin vot în cadrul referendumului naţional cu privire la revizuirea Constituţiei, în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută la art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituționale, Guvernul având obligația de a aduce la cunoştinţă publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, textul acestuia și data referendumului național.

(5) Persoanele care au dreptul să participe la referendumul naţional privind revizuirea Constituţiei, modul de desfăşurare a campaniei pentru referendum, organizarea şi desfăşurarea acestuia, organizarea şi atribuţiile birourilor electorale, faptele care constituie contravenţii, precum şi modul de constatare şi sancţionare a acestora sunt cele stabilite la art. 4, art. 7 alin. (1), precum şi în capitolele IV - VI. Rezultatul referendumului naţional se stabileşte în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) şi (3) şi ale art. 7 alin. (2).»

3. La articolul 15 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins :

"a) potrivit prezentei legi, în cazul referendumului privind revizuirea Constituției, cu respectarea art. 151 alin. (3) din Constituție."

Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, a reexaminat legea și a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (PL-x nr. 240/2017), în forma adoptată și de Senat, în şedinţa din data de 22 decembrie 2017, potrivit art.75 alin.(1) teza a II-a din Constituţia României, republicată.

Analizând forma legii adoptată de către cele două camere ale Parlamentului în urma cererii de reexaminare, apreciem că forul legiuitor nu a pus conținutul Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, în deplin acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 612 din data de 3 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 922 din 23 noiembrie 2017, menținând în cuprinsul legii prevederi neconstituționale, încălcând astfel dispozițiile art. 147 alineatul (2) din Constituția României, republicată, pentru motivele detaliate mai jos.

Critici de neconstituționalitate:

În urma cererii de reexaminare, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alineatul (2) și alineatul (4) din Constituția României, republicată, care prevăd:

Art. 147 alineatul (2): În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale..

Art. 147 alineatul (4): Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Legea criticată are ca domeniu de reglementare norme juridice privitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului. În urma cererii de reexaminare, textul legii criticate nu a fost pus în deplin acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 612 din data de 3 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 922 din 23 noiembrie 2017.

Astfel, art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 3/2000 în vigoare prevede faptul că "Obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc după cum urmează: a) prin lege, în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, cu respectarea art. 147 alin. (3) din Constituţie".

În forma inițială a legii supusă controlului de constituționalitate în urma căruia a fost adoptată Decizia nr. 612/2017, art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 3/2000 a fost abrogat.

[citeste si]

Autorii sesizării cu privire la obiecția de neconstituționalitate a legii adoptate inițial, au invocat critici de neconstituționalitate asupra prevederilor art. 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (5) teza a-II-a și asupra normei de abrogare a dispoziţiei cuprinse în art. 15 alineatul (1) litera (a), critici rezumate astfel:

Prin art. 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (5) teza a-II-a: se elimină obligativitatea reglementării prin lege (lege organică) a aspectelor care privesc organizarea şi desfăşurarea referendumului şi se reglementează competenţa Guvernului de a stabili, prin hotărâre, data referendumului, încălcând astfel dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. (d) din Constituţie potrivit cărora organizarea şi desfăşurarea referendumului se stabilesc prin lege organică, prevederile Codului bunelor practici în materie de referendum, adoptat de către Consiliul pentru alegeri democratice la cea de-a 19-a reuniune (16 decembrie 2006) şi de către Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 70-a sesiuni plenare (16-17 martie 2007) prin care se recomandă ca aspectele fundamentale în materie de referendum să nu fie modificate cu mai puţin de un an înaintea organizării referendumului şi să fie reglementate de Constituţie la un nivel superior legii ordinare, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 736/2012) prin care s-a statuat că, în afară de regulile privitoare la aspectele tehnice şi de detaliu care pot fi reglementate prin acte ale executivului (respectiv programul calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare desfăşurării referendumului, bugetul alocat acestuia, modelul ştampilelor, buletinelor de vot, listelor electorale), toate celelalte reguli care privesc procedura de organizare şi desfăşurare a referendumului, inclusiv data referendumului şi intervalul orar al referendumului (pentru motivele arătate la paragraful 3.5 al Deciziei nr. 736/2012), trebuie să fie supuse reglementării prin lege organică.
Abrogarea dispoziţiei cuprinse în art. 15 alineatul (1) litera (a) conform căreia "Obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc după cum urmează: a) prin lege, în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, cu respectarea art. 147 alin. (3) din Constituţie" afectează exercitarea unei atribuţii constituţionale de către Parlamentul României, organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, prin eliminarea prerogativei Parlamentului de a stabili prin lege organică, obiectul şi data referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei, acesta reprezentând una dintre formele de exprimare a voinţei suverane a poporului român conform art. 2 din Constituţia României.

Analizând criticile de neconstituționalitate anterior formulate, cu privire la art. 6 alin. (5) și cu privire la abrogarea art. 15 alin. 1 lit a) din Legea nr. 3/2000, Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 612 din data de 3 octombrie 2017, următoarele:

"potrivit art. 2 alin. (1) din Legea fundamentală, referendumul reprezintă modalitatea prin care poporul român exercită în mod direct suveranitatea naţională, constituind un mecanism eficient de manifestare a democraţiei directe. Consultarea voinţei populare prin referendum naţional, ca modalitate de exprimare a suveranităţii, se realizează prin trei tipuri de referendum naţional, şi anume, cel iniţiat de Preşedintele României asupra unor probleme de interes naţional, prevăzut de art. 90 din Constituţie, cel organizat cu privire la demiterea Preşedintelui României în cadrul procedurii reglementate în art. 95 din Legea fundamentală şi cel prin care se aprobă revizuirea Constituţiei, conform art. 151 alin. (3) din Legea fundamentală. În considerarea competenţelor specifice atribuite la nivel constituţional în ce priveşte fiecare tipologie de referendum naţional, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 3/2000, în forma în prezent în vigoare, precizează tipul de act normativ prin care se stabileşte organizarea referendumului şi data acestuia, precum şi autoritatea care îl va emite, în funcţie de legitimarea sa constituţională în ceea ce priveşte declanşarea referendumului. Astfel, obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc prin lege, în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, prin hotărâre a Parlamentului, în cazul referendumului privind demiterea Preşedintelui României şi prin decret al Preşedintelui României, în cazul referendumului cu privire la probleme de interes naţional. (...) Pentru coerenţa procedurii, este raţional ca aceeaşi autoritate care iniţiază organizarea referendumului să fie şi cea care stabileşte data şi obiectul referendumului. (...) De aceea, în vederea asigurării unui mecanism procedural complet, care să confere eficacitate demersului legislativ de adoptare a legii de revizuire, incluzând și reglementarea etapei finale a acestuia, Parlamentul este îndreptățit să stabilească, printr-o lege distinctă, data referendumului (s.n.), fixând astfel în timp momentul la care legea pe care a adoptat-o va fi supusă aprobării populare (...) Aşadar, Curtea constată că prevederea cuprinsă în articolul unic pct. 2 din legea criticată, cu referire la art. 6 alin. (5) fraza a doua din Legea nr. 3/2000, potrivit căreia Guvernul stabileşte prin hotărâre data referendumului şi aduce la cunoştinţă publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, data acestuia, contravine dispoziţiilor art. 151 alin. (3) din Constituţie. Pentru aceleași rațiuni, Curtea constată că este neconstituțională și abrogarea, făcută în scop corelativ, a art.15 alin.(1) din Legea nr.3/2000 care stipulează expres că obiectul și data referendumului se stabilesc prin lege."

După reexaminarea legii pentru punerea ei de acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 612/2017, noua formă adoptată de Parlament modifică art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 3/2000 și prevede faptul că obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc "potrivit prezentei legi, în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, cu respectarea art. 151 alin. (3) din Constituţie".

Conform jurisprudenței Curții Constituționale, "în cazul constatării neconstituţionalităţii unor dispoziţii de abrogare, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. 1 din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte deoarece acesta este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ" (Decizia nr. 1039/2012). Prin Deciziile nr. 778/2009, 414/2010, 206/2013, 447/2013, Curtea a statuat că declararea ca neconstituțională a unei norme de abrogare conduce la repunerea în vigoare a normei inițial abrogate. De asemenea, Curtea a precizat că, în astfel de cazuri, "nu intervine o „abrogare a abrogării", pentru a se putea reţine incidenţa dispoziţiilor art. 64 alin. 3 teza a doua din Legea nr. 24/2000 potrivit cărora „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial" - dispoziţii opozabile legiuitorului în activitatea de legiferare -, ci este vorba de un efect specific al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii unei norme abrogatoare, efect întemeiat pe prevederile constituţionale ale art. 142 alin. (1) care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi ale art. 147 alin. (4), potrivit cărora deciziile Curţii sunt general obligatorii."

În același timp, conform art. 147 alin. 4 din legea fundamentală, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României. Curtea a arătat în jurisprudența sa că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Soluția este aceeași și pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale. (Decizia nr. 414 /2010). Mai mult, nerespectarea caracterului obligatoriu al deciziilor sale, chiar și în cadrul procedurii de reexaminare, încalcă exigențele stabilite de art. 147 alin. (4) din Constituția României (Decizia nr. 581/2016, paragrafele 71 – 72).

Întrucât Curtea a stabilit expressis verbis prin Decizia nr. 612/2017 că Parlamentul este îndreptățit să stabilească printr-o lege distinctă data referendumului, legiuitorul nu putea interveni asupra textului în modul în care a facut-o fără a nesocoti puterea de lucru judecat a deciziilor Curții Constituționale.

De asemenea, o jurisprudență constantă a Curții Constituționale (a se vedea mai ales Decizia nr.308/2012) a stabilit că reexaminarea, mai exact punerea de acord a legii cu decizia Curții Constituționale, este necesară numai atunci când Curtea a constatat neconstituționalitatea unor dispoziții ale unei legi și nu neconstituționalitatea legii în ansamblu. Însă adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte printr-o decizie a Curții Constituționale, prin care se tinde la păstrarea soluțiilor legislative constatate a fi afectate de vicii de neconstituționalitate, încalcă Legea fundamentală așa cum a stabilit și Curtea Constituțională. (a se vedea Decizia nr.581/2016, paragraful 49). Iar într-un stat de drept, astfel cum este proclamată România în art. 1 alin. (3) din Constituţie, autorităţile publice nu se bucură de nicio autonomie în raport cu dreptul, Constituţia stabilind în art. 16 alin. (2) că nimeni nu este mai presus de lege, iar în art. 1 alin. (5) că respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat importanţa principiului constituţional general al comportamentului loial şi a stabilit că revine, în principal, autorităţilor publice sarcina de a-l aplica şi respecta în raport cu valorile şi principiile Constituţiei, inclusiv faţă de principiul consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituţie referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor instanţei constituţionale (a se vedea, cu privire la înţelesul principiului comportamentului loial al autorităţilor publice, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009 sau Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 30). Prin încălcarea efectelor erga omnes ale deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, legiuitorul procedează într-un mod contrar comportamentului constituţional loial de care acesta trebuie să dea dovadă faţă de instanţa constituţională şi faţă de jurisprudenţa acesteia. Întrucât respectarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale constituie una dintre valorile care caracterizează statul de drept, obligaţiile constituţionale care rezultă din jurisprudenţa instanţei constituţionale circumscriu cadrul activităţii legislative viitoare; or, prin adoptarea unei soluţii legislative similare cu cea constatată, în precedent, ca fiind contrară dispoziţiilor Constituţiei, legiuitorul acţionează ultra vires, încălcându-şi obligaţia constituţională rezultată din art. 147 alin. (4) (a se vedea Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, paragraful 26).

Mai mult, conținutul alineatului (4) al articolului 6 adoptat în urma reexaminării cuprinde norme contrare celor hotărâte prin Decizia nr. 612/2017 evidențiind intenția clară a Parlamentului de-a păstra soluția legislativă constatată a fi afectată de vicii de neconstituționalitate

Art. 6 alineatul (4) : « Dacă Curtea Constituţională constată că iniţiativa legislativă de revizuire nu depăşeşte limitele revizuirii, proiectul legii constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu decizia Curții Constituționale. Cetăţenii României sunt chemaţi să îşi exprime voinţa prin vot în cadrul referendumului naţional cu privire la revizuirea Constituţiei, în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută la art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituționale, Guvernul având obligația de a aduce la cunoştinţă publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, textul acestuia și data referendumului național. »

Reglementarea actuală a alineatului (4) al articolului 6, coroborată și cu art. 15 alin. 1 lit. a) păstrează ca soluție legislativă obligația Guvernului de a aduce la cunoștință publică data referendumului național, printr-un act normativ propriu (hotărâre de Guvern) și introduce o determinare în timp a datei referendumului ("în ultima duminică a perioadei de 30 de zile prevăzută la art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată, calculată de la data adoptării de către Parlament a proiectului legii constituționale") în condițiile în care Decizia nr. 612/2017 a statuat două imperative clare în materia organizării referendumului:

prin prisma prevederilor constituţionale care îi conferă competenţa de a declanşa un referendum, Parlamentul este îndreptățit să stabilească printr-o lege data referendumului în cazul revizuirii Legii fundamentale. Revizuirea Constituţiei, ca lege fundamentală a statului, realizându-se printr-o lege de modificare şi/sau completare a acesteia, este firesc ca actul normativ referitor la organizarea referendumului să fie tot o lege.
Pentru a conferi eficacitate demersului legislativ de adoptare a legii de revizuire, incluzând şi reglementarea etapei finale a acestuia, Parlamentul este îndreptăţit să stabilească, printr-o lege distinctă, data referendumului, fixând astfel în timp momentul la care legea pe care a adoptat-o va fi supusă aprobării populare. Prin urmare, data referendumului trebuie stabilită printr-o lege distinctă și ulterior adoptată celei care reglementează chiar materia referendumului (Legea nr. 3/2000).

Prin urmare, în urma Deciziei nr. 612/2017 care a declarat neconstituțională abrogarea art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 3/2000 pentru faptul că această abrogare împiedică Parlamentul să stabilească printr-o lege distinctă data referendumului, Parlamentul nu avea competența să reglementeze într-o formă și cu un nou conținut diferite art. 15 alin. 1 lit a) din Legea nr. 3/2000, întrucât acesta a rămas în vigoare ca urmare a declarării neconstituționalității abrogării.

Pentru aceste considerente apreciem ca legea adoptată în urma reexaminării încalcă art.147 alineatele (2) și (4) din Constituția României, republicată.

Semnatarii prezentei sesizări apreciem că textul reformulat și adoptat în urma reexaminării, al articolului 6, alineatul (4), teza a doua din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului încălcă și dispozițiile art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată care prevăd că: "Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire."

Dacă legiuitorul constituant ar fi dorit să stabilească o dată fixă pentru organizarea referendumului în raport de data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire, nu ar fi stabilit un termen maximal de cel mult 30 de zile, având opțiunea unei determinări calendaristice ca "referendumul să fie organizat în ultima duminică a perioadei de 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire". Termenul maximal de cel mult 30 de zile permite asigurarea unui mecanism procedural complet, care să confere eficacitate demersului legislativ de adoptare a legii de revizuire, incluzând și reglementarea etapei finale a acestuia a referendumului. A stabili chiar prin legea care reglementează materia referendumului (valabilă pentru toate formele de referendum) că data organizării referendumului național pentru revizuirea Constituției nu poate fi alta decât ultima duminică a perioadei de 30 de zile, lipsește de eficiență norma constituțională prevăzută de art. 151 alin. (3) și limitează nejustificat dreptul Parlamentului de a stabili printr-o lege distinctă și ulterioară o dată a referendumului care să fie cuprinsă în interiorul termenului constituțional de 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

**********

Semnatarii prezentei obiecții de neconsituționalitate apreciem că Parlamentul, parcurgând procedura de reexaminare şi adoptând Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, în forma care face obiectul controlului de constituţionalitate, nu a respectat prevederile constituţionale cuprinse în art. 147 alin. (2) și alin. (4) referitoare la efectele deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, care prevăd obligaţia sa de a reexamina dispoziţiile din lege constatate ca fiind neconstituţionale.

În considerarea celor mai sus expuse, solicităm Onoratei Curţi să constate că, în raport cu criticile precizate mai sus, să constate că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, adoptată în procedura reexaminării, este neconstitutionala ca urmare a nerespectării de către Parlamentul României a obligației constituționale prevăzute de art. 147 alin. (2) din Constituția României, republicată.

În drept, ne motivăm sesizarea pe dispozițiile art. 146 lit. a) din Constituţia României, al art. 11 alin. (1) lit. a) raportat la art. 15, alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News