Legea salarizării unice, un pantof prea mare pentru Pâslaru

Demisia ministrului Muncii a oferit timp premierului Cioloș, într-un moment critic. Ajuns în Palatul Victoria după manifestații de stradă, guvernul Cioloș se confruntă cu protestele sindicatelor, pe care nu are cum să le mulțumească, orice ar face. De ce s-a ajuns aici? Fiindcă premierul Dacian Cioloș a căzut într-o capcană întinsă de unii politicieni, dar și de mass media anti-Ponta. Hiperbolizarea tehnicienilor a ridicat orizontul de așteptare a publicului, iar premierul  încercă să răspundă acestor așteptări. Ca urmare, și-a fixat obiective prea ambițioase, care ar fi trebuit realizate de Parlament, pe durata unui mandat, nu de un guvern ”interimar”, în câteva luni. Cum ar fi reforma salarizării bugetarilor, prin așa numita lege a salarizării unice.

Dacă singura problemă ar fi găsirea unei formule de calcul, aș admite că e o problemă tehnică, pe care o pot rezolva cel mai bine tehnocrații, tocmai fiindcă nu merg în alegeri. Specialiștii conduși de Ana Costea au avansat 10 variante de calcul, noul ministru, Dragoș Pâslaru, vine cu cea de-a 11-a, care se dovedește corectă, și rezolvă ecuația.  Ar fi prea frumos.

De fapt, și fără alegerile din toamnă, scrutinul se mută în stradă. Iar liderii sindicali vor fi susținuți de politicieni, care vor folosi guvernul pe post de sac de box.

Unde mai pui că decizia de a crește salariile într-un domeniu, de a le scădea în altul, ține de politici pe termen lung: ce priorități avem, ce dezvoltăm, la ce renunțăm... E nevoie de sprijin parlamentar, de asumarea de către liderii politici, de alianțe și negocieri. Victor Ponta susținea că există un proiect aproape gata. Era suficient ca premierul să ceară PSD să-și asume proiectul. Eventual, guvernul putea critica acest proiect, pe baza expertizei tehnice pe care o are. Dacă trecea de Parlament, era răspunderea politicienilor care îl votează. Dacă nu, era vina miniștrilor lui Ponta, care au pregătit legea timp de trei ani.

Cv-ul noului ministru al Muncii pare impresionant, dar i se dă o sarcină mult prea grea: e silit să alerge cu pantofi având câteva numere mai mari, într-o cursă în care adversarii sunt mai bine echipați și au mult mai multe ”meciuri” în picioare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News