Legende INCREDIBILE, spionaj și arheologie extremă. Cum au încercat occidentalii să jefuiască Asia

Aceste povestiri au aprins imaginația si curiozitatea arheologilor, a oamenilor de știință, a exploratorilor, aventurierilor.

Timp de trei decenii, șapte țări s-au implicat într-o competiție a cercetărilor arheologice, nelipsită de rivalită-ți, conflicte, căreia China i-a pus capăt interzicând accesul pe teritoriul țării – începând cu anul 1920 – acestor „diavoli străini”. Cele mai perseverente țări au fost Anglia și Rusia imperială, în căutare de obiecte din aur și de mărfuri de preț. Au pus la punct diverse strategii pentru a controla Asia Centrală în care au infiltrat numeroși spioni, agenți ai armatei deghizați în pelerini budiști. Au cartografiat regiunile necunoscute, obiectivele strategice. Printre spionii ruși figurau și oamenii de știință: geologi, botaniști, zoologi... Unii dintre ei nu scapă prilejul de a achiziționa diverse obiecte vechi.

În 1880, un colecționar englez cumpăra de la un traficant de obiecte furate 51 de manuscrise din scoarță de copac cu inscripții în limba sanscrită, manuscrise datând din secolul al V-lea, prima dovadă care atesta existența unei civilizații budiste, în deșertul Taklamakan. În acea vreme, arheologii ruși, englezi, francezi erau implicați în explorarea unor situri din Grecia, Egipt, Mesopotamia. „Far West”-ul chinez nu părea atractiv în absența unor informații care să ateste comori arheologice. Pe de altă parte, mediul era ostil. Temperaturi foarte ridicate în timpul verii, furtuni de nisip, frigul înțepător al iernii, drumuri necunoscute frecventate de bandiți care ucideau cu sânge rece, hanuri în care colcăiau insecte, în special purici, meniuri neatractive, pe baza de orez și grăsime de oaie. Pentru un gentleman (arheolog), cu cămașa scrobită de la British Museum, era prea de tot. Și totuși...

Citește și: TOP 8 cele mai mari poveşti de dragoste din istorie - FOTO

Deșertul Taklamakan va fi explorat în premieră de o echipă de arheologi occidentali în 1895, condusă de geograful englez Sven Hedin. În ianuarie 1896, Hedin descoperă, îngropate în nisip, ruinele a două cetăți, la nord de Khotan. În cea de-a doua expediție, din 1899, aceeași echipă scoate la lumina ruinele unor case cu grădini în care erau cultivați pruni și caiși, drumuri pietruite, diverse infrastructuri rudimentare. Povestea celor două misiuni va constitui obiectul unei cărți, „Adevărata Asia”, care va face furori în Occidentul european. Hedin nu se va mai întoarce în Asia, dar își va continua explorările în alte țări. Nu se va mai întoarce pentru că ultima expediție, din care a scăpat ca prin minune de moarte, a fost infernală. Iată ce s-a întâmplat:

În 1895 se îndepărtează de Kashgar împreună cu camarazii săi, un ghid islamic, două ajutoare și 8 cămile. La un moment dat, a observat că oamenii săi nu au umplut burdufurile cu apă la ultimul puț. Lucru bizar – probabil se îmbătaseră – dar oricum și el era vinovat pentru că nu verificase dacă s-a facut aprovizionarea. Au urmat 5 zile de drum pe caniculă, fără o picătură de apă. Hedin face imprudența de a-și stinge setea cumplită cu alcool. Cade lat și câteva ore rămâne paralizat. Doi dintre camarazi, și ei disperați, beau urină de cămilă și mor.

Animalele se sting una după alta. În timpul zilei, supraviețuitorii dormeau sub nisip și noaptea se deplasau, cu mari eforturi, ajungând la râul Khotan. Sunt preluați și oblojiți de ciobani. După ce se reface, Hedin se întoarce în Europa.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News