LEGILE JUSTIȚIEI. Augustin Lazăr, mesaj DUR la adresa PSD-ALDE

Iată mesajul integral al lui Lazar, publicat pe site-ul Ministerului Public:

„Mesaj al procurorului general referitor la independenta procurorilor. Independenta si autonomia parchetelor, corolar al independentei judecatorilor

Exista o legatura clara intre statul de drept si independenta procurorilor. Ne referim la independenta procurorilor pentru ca doar astfel, infractiuni grave pot sa fie trimise in judecata, adica judecatorii sa aiba posibilitatea de a se pronunta asupra vinovatiei sau inocentei inculpatilor.

A hartui procurorii, a-i pune intr-o stare defensiva, a-i ameninta cu raspunderi juridice disproportionate fata de eventualele greseli profesionale facute, a asimila ipso facto o decizie judecatoreasca de achitare a unui inculpat cu o culpa profesionala, a transforma parchetul intr-o veriga slaba aflata intre politie si instante judecatoresti, a supune procurorii controlului unui organism executiv, eminamente politic, asa cum este Ministerul Justitiei, condus de un ministru al justitiei numit politic si cu agenda politica inseamna, pe scurt, a incalca de o maniera grava principii fundamentale ale statului de drept.

Statul de drept se bazeaza pe principiul suprematiei legii, dar el presupune si ideea de responsabilitate, morala, etica, politica, juridica. Responsabilitatea nu inseamna doar raspundere ci mai mult, o atitudine de implicare in stabilirea unui cadru institutional in care subiectii de drept constitutional sa actioneze constient, pentru binele comun, sa isi asume deciziile luate si sa dea dovada de respect pentru cetatenii pe care ii guverneaza. Responsabilitatea inseamna buna guvernare.

Buna guvernare reprezinta in egala masura o garantie a conturarii cadrului juridic adecvat pentru ca infractorii sa raspunda pentru faptele penale comise, de la cele mai putin grave si pana la cele extrem de grave. Institutia statului roman care trebuie sa asigure judecatorilor posibilitatea de a se pronunta asupra vinovatiei infractorilor este, fara indoiala, Ministerul Public, adica totalitatea procurorilor din Romania. Ministerul Public nu este un minister in sensul executiv al termenului; el este alcatuit din procurori, care isi exercita, constient si hotarat atributiile constitutionale, in baza unei vocatii, in baza unui mandat al societatii, iar nu ca imputernicire din partea vreunei guvernari. In atributiile lor, procurorii romani reprezinta interesul public, reprezinta societatea, nu reprezinta interese partizane si refuza controlul politic.

Asa cum spunea celebrul politolog Francis Fukuyama ‘In mod evident, daca o guvernare nu se simte legata de statul de drept, dar se considera pe sine in intregime stapana din toate punctele de vedere, nimic nu o va impiedica sa ajunga sa ia proprietatile cetatenilor sau ale strainilor cu care face afaceri. Daca regulile juridice generale nu sunt facute sa fie respectate de elitele puternice sau de cei mai potenti actori, guvernarea respectiva nu poate asigura o certitudine a securitatii si nici a proprietatii private ori a libertatii comertului’ .

Autorul sintetizeaza: ‘institutiile juridice trebuie sa fie vazute ca fiind la fel de legitime si dotate cu autoritate nu doar de catre oamenii obisnuiti ci si de elitele ce detin puterea in societate’ .

Constitutia Romaniei nu poate fi distorsionata nici macar de catre parlament, nici de o guvernare aleasa liber. Constitutia Romaniei este legea suprema. Rolul si locul procurorilor in sistemul de putere al statului, asa cum este conceput de Constitutie este indiscutabil si non-negociabil, Sectiunea a 2-a, intitulata „Ministerul Public”, continand art. 131 si 132 fiind parte a capitolului 6 intitulat „Autoritatea judecatoreasca”. Prin urmare, Constitutia Romaniei considera procurorii ca facand parte din autoritatea judecatoreasca, iar nu din autoritatea executiva. Specificul autoritatii judecatoresti este independenta.

Art. 132 alin. (1) din Constitutie, nu se refera in niciun fel la vreo subordonare a procurorilor unei alte autoritati a statului si in niciun caz ministrului justitiei. Procurorii nu sunt supusi ‘controlului ministrului justitiei’, ci, asa cum precizeaza legea fundamentala, isi desfasoara activitatea ‘sub autoritatea ministrului justitiei’.

Controlul si autoritatea sunt notiuni diferite. Intreaga doctrina constitutionala romaneasca ulterioara anului 1991 a analizat aceasta distinctie, considerand-o emblematica pentru pastrarea independentei procurorului in societatea romaneasca. Ministrul justitiei are atributii evidente in domeniul elaborarii politicii penale a statului, a politicii de preventie a criminalitatii, atributii care ii confera o anumita autoritate asupra politicilor generale ale Ministerului Public, pentru realizarea unei coerente institutionale in punerea in practica a politicii generale penale si de preventie a infractionalitatii. De aceea, Constitutia vorbeste despre desfasurarea activitatii procurorilor „sub autoritatea ministrului justitiei”.

A distorsiona aceasta viziune si a sustine ca procurorii se afla ‘sub controlul ministrului justitiei’ nu face decat sa instituie o subordonare a parchetului unui minister, adica puterii executive. Ce ratiune ar mai fi avut atunci plasarea art. 131 si 132 din Constitutia Romaniei, care reglementeaza activitatea Ministerului Public, in contextul capitolului 6 al Constitutiei, ce vorbeste despre ‘autoritatea judecatoreasca’?

Si tot in capitolul 6 din Constitutie, sectiunea a 3-a este dedicata Consiliului Superior al Magistraturii. Art. 133 prevede clar, de o maniera categorica, faptul ca acest Consiliu este garantul independentei justitiei. Justitia in Romania este cea descrisa in capitolul 6, ea nu se limiteaza doar la sectiunea 1 a acestui capitol, dedicata instantelor judecatoresti, ci se refera, explicit, indiscutabil si la sectiunea a 2-a a aceluiasi capitol, intitulata „Ministerul Public”.

Numeroase documente internationale vorbesc despre independenta procurorilor. Este adevarat faptul ca exista sisteme constitutionale in lume in care procurorii sunt parte a puterii executive, dar Romania, stat european de cultura neolatina, nu face parte din aceasta familie de sisteme constitutionale. Asa cum am vazut mai sus, in Romania, procurorii sunt magistrati si sunt tratati de Constitutie din punct de vedere al statutului profesional ca facand parte din „autoritatea judecatoreasca”, iar nu din cea executiva.

Recomandarile, conventiile, opiniile, studiile si alte tipuri de documente internationale, elaborate sub egida Natiunilor Unite, Consiliului Europei ori Uniunii Europene se refera distinct la situatia in care procurorul este parte a executivului, respectiv la cea in care procurorul este parte a „autoritatii judecatoresti”.

Recomandarea Rec (2000)19 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei din 6 octombrie 2000 precizeaza in cadrul pct.14: ‘In tarile in care procurorii sunt independenti de guvern, statul trebuie sa ia masuri efective pentru a garanta ca natura si scopul independentei procurorilor este stabilita prin lege”. Pct. 16 al aceleiasi recomandari enunta faptul ca: „Procurorii trebuie, in orice caz, sa se gaseasca in situatia de a acuza fara nicio piedica oficialii publici pentru infractiuni comise de acestia, in mod particular pentru coruptie, abuz de putere, violari grave ale drepturilor omului si alte crime recunoscute de dreptul international’.

O preocupare importanta a procurorilor in materia salvgardarii ordinii publice sub aspectul combaterii infractionalitatii este aceea de aparare a drepturilor si intereselor legitime ale victimelor infractiunilor. Astfel, pct. 33 din recomandare statueaza ca: ‘Procurorii trebuie sa ia la cunostinta despre preocuparile si ingrijorarile victimelor atunci cand interesele personale ale acestora sunt afectate si trebuie sa promoveze actiuni in scopul de a asigura informarea victimelor cu privire la drepturile acestora precum si a cursului procedurilor penale’.

Adevarata misiune a procurorului in societate este aceea de a actiona in slujba victimelor infractionalitatii, avand in vedere, inainte de toate drepturile acestora. Si ele sunt drepturi ale omului, mai mult, sunt drepturi ale celor nevinovati si ale caror drepturi si interese legitime au fost agresate, distruse, batjocorite de infractori. Obligatia Ministerului Public de a respecta drepturile omului se refera si la persoanele invinuite ori inculpate pentru savarsirea de infractiuni, insa doar in ceea ce priveste asigurarea garantiilor de desfasurare a unui proces echitabil, de respectare a dreptului la libertate, in masura in care acest drept isi justifica existenta in faza de urmarire penala si de judecata a procesului penal si, nu in ultimul rand, al prezumtiei de nevinovatie. Drepturile inculpatilor nu vor fi niciodata mai importante decat drepturile victimelor, ci invers, pentru ca altfel am trai intr-o lume distorsionata, in care cel care sufera prin infractiune este sortit sa suporte si umilinta unei anchete penale si a unei judecati care il pune in inferioritate fata de agresorul sau.

Carta de la Roma (adoptata ca urmare a Opiniei nr. 9 din 2014 a Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei) arata in cadrul punctelor IV si V: „Independenta si autonomia parchetelor constituie un corolar indispensabil al independentei judecatorilor. De aceea, tendinta generala de intarire a independentei si de asigurare a unei autonomii efective a parchetelor trebuie incurajata. Procurorii trebuie sa fie autonomi in deciziile pe care le iau si sa isi indeplineasca sarcinile fara nicio presiune sau interferenta externa, in conformitate cu principiul separatiei puterilor si principiului responsabilitatii”.

Nota explicativa a Cartei de la Roma contine prevederi extinse in cadrul sectiunii 3.1. cu privire la independenta procurorilor. Astfel, pct.33 din documentul mentionat arata ca: „Independenta procurorilor – care este esentiala pentru statul de drept – trebuie sa fie garantata prin lege la nivelul cel mai inalt cu putinta, intr-o maniera similara cu cea a judecatorilor”. Pct. 34 enunta: „Curtea Europeana a Drepturilor Omului considera ca este necesar sa se insiste ca ‘intr-o societate democratica, atat instantele judecatoresti cat si autoritatile de urmarire penala trebuie sa ramana libere de orice presiune politica’. Rezulta ca procurorii trebuie sa fie autonomi atunci cand iau decizii si atunci cand coopereaza cu alte institutii, trebuie sa isi poata indeplini indatoririle liberi de orice presiune externa sau interferenta din partea puterii executive ori din partea parlamentului, tinand seama de separatia puterilor in stat si de responsabilitatea acestora.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a privit chestiunea independentei procurorilor in contextul «garantiilor generale de tipul garantiilor care asigura independenta functionala a procurorilor fata de ierarhia parchetelor si controlul jurisdictional asupra actelor parchetelor »”.

„Independenta procurorilor nu este o prerogativa ori un privilegiu conferit in interesul procurorilor, ci o garantie a unei justitii cinstite, impartiale si eficiente care sa protejeze atat interesele publice cat si cele private ale persoanelor vizate” (pct. 35).

„Statele trebuie sa se asigure ca procurorii sunt apti sa isi indeplineasca atributiile fara intimidari, imixtiuni, hartuire, interferenta nepotrivita sau expunere nejustificata la raspundere civila, penala sau de alta natura ” (pct. 36).

„Procurorii trebuie, in orice situatie, sa fie in pozitia de a trimite in judecata, fara nicio obstructie, oficiali publici pentru infractiunile comise de acestia, in mod particular, coruptia, folosirea puterii in mod ilegal si violarile grave ale drepturilor omului”.

Carta de la Roma (pct.XVI) stabileste si faptul ca: „Urmaririle penale ar trebui conduse ferm dar echitabil”. Fermitatea procurorilor este o trasatura specifica rolului social al acestora, iar societatea ar trebuie sa aprecieze exemplele de fermitate din partea parchetelor pentru ca aceasta atitudine nu inseamna altceva decat intransigenta fata de infractori si o aparare superioara a victimelor criminalitatii.

Intre a-i proteja pe infractori sau pe victime, parchetul a facut de mult si transant alegerea: va proteja victimele, iar fata de infractori va fi ferm, intransigent dar echitabil.

Procedand astfel, Ministerul Public isi va asuma independenta de care trebuie sa beneficieze potrivit Constitutiei Romaniei, precum si documentelor internationale, unele dintre ele devenite prin ratificare parte a dreptului intern, in conformitate cu dispozitiile art. 11 din Constitutia Romaniei.

Raspundem astfel, tuturor intrebarilor opiniei publice, tentativelor unor puteri ale statului, de a lipsi procurorii romani de independenta, pe cai dubioase, prin proiecte si proceduri parlamentare viciate ori prin manopere dolosive puse la cale in cercuri politice cu interese impotriva infaptuirii justitiei penale, ca Ministerul Public nu va abdica nici de la independenta si nici de la fermitate.

Independenta conferita de Constitutia Romaniei se apara cu demnitate, fermitate si prin instrumente juridice puse la dispozitie de lege!”

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News