EXCLUSIV  Licitație Artmark: Colecții inedite de la “Prinţul din Montparnasse” la Lucian Blaga şi Constantin Doncea

Un Studiu pentru portretul doamnei André Salmon (1924), în creion pe hârtie, provine din colecția scenografului, pictorului și ilustratorul norvegian Guy Krohg (1917-2002), monografist al lui Jules Pascin. Opera este inventariată și reprodusă în Pascin: catalogue raisonné - Simplicissimus, gravures, lithographies, ilustrations, sculptures, objets, Yves Hemin, Guy Krohg, Klaus Perls, Abel Rambert, vol I, Paris, 2001. Valoare estimativă: € 700 - 1.200

Burghezia franceză (1.000 - 1.600 de euro), Matroana (1.000 - 1.600 de euro), Salomé dansând la curtea regelui Irod, o cromolitografie din 1930 (250 – 350 de euro), Jazz band (150 – 250 de euro), şi enumerarea nu este completă, dau măsura virtuozităţii de desenator a artistului.

Ca o avanpremieră la licitaţia acestei secţiuni, astăzi, la ora 12:00, la Palatul Cesianu-Racoviţă, Adrian Năstase ridică vălul uitării aşezat pe memoria acestui mare artist, Jules Pascin, vorbind despre creaţia “Prinţului din Montparnasse”.

Colecţia Lucian Blaga

Nud în interior, de Alexandru Ciucurencu (1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti) datează de la mijlocul anilor '30. Provenind din colecţia istorică a scriitorului Lucian Blaga, pictura aminteşte de creația lui Pallady și a lui Matisse. Nudul în interior, în varianta lui modernistă, este asumat de Ciucurencu imediat după sejurul de studii din Paris de la începutul deceniului patru al secolului XX. Influențat de Matisse, dar atras totodată și de decorativismul lui Raoul Dufy, Ciucurencu va picta în anii '30 o serie importantă de nuduri sau odalisce în interior într-o paletă pastelată, dar extrem de pitorească. Valoare estimativă: 6.000 - 9.000 de euro.

Tot de Ciucurencu este propusă şi Natură statică cu flori și fructe (1947) ce a aparţinut, de asemenea, colecţiei Lucian Blaga şi este estimată la 9.000 - 16.000 de euro. Preluând subiectele şi obiectele preferate ale postimpresioniştilor, Alexandru Ciucurencu le-a transformat prin maniera sa în reprezentări ce exprimă, mai ales după anii 40, intensitatea de culoare, expresia plastică a creatorului, a naturii şi a obiectelor care-i alcătuiesc mediul intim. Din perioada de deplină maturitate artistică datează şi uleiul de față, care ne pune în faţa desăvârşirii talentului lui Ciucurencu. Lucrarea impresionează prin efectul de mare rafinament al picturii, prin freamătul formelor surprinse şi coloritul acestora ce se intensifică succesiv.

Produs al Şcolii central-europene de la începutul secolului al XIX-lea, Portretul Mariei-Leopoldina de Austria (sora Mariei Louise Bonaparte), provenind din aceeaşi colecţie, este lucrat în porţelan glazurat, pictat manual. A fost achiziționat la Viena în 1935, conform inscripției de pe verso. Lucrarea înfățișează portretul arhiducesei Maria Leopoldina de Austria, fiica împăratului Franz I și soție a împăratului Pedro I al Braziliei, sora Mariei-Louise de Austria, soția lui Napoleon Bonaparte. Lucrarea este probabil un produs de serie mică, destinat propagandei imperiale, cu un autor anonim, poate din ambientul Academiei vieneze de artă. Cromatica este echilibrată, cu contraste și efecte strălucitoare, specifice picturii pe porțelan. Valoare estimativă: 600 – 900 de euro.

Tot de un anonim, de data aceasta un Maestru german de la sfârşitul secolului al XV-lea, este pictată, în ulei pe lemn, Madona cu pruncul (cca. 1470), lucrare achiziționată şi ea la VIena în 1935, de Lucian Blaga. Perspectiva trădează elemente renascentiste, dar și de tradiție postbizantină (strana, rigiditatea construcției anatomice). Lucrarea se remarcă printr-o perspectivă bine construită, cu o compoziție și cromatică echilibrate, însă printr-o realizare rigidă a fizionomiei, gesticii si construcției anatomice. Valoare estimativă: 800 - 1.200 de euro.

Rămânând în domeniul artei europene, menţionăm şi Drumul Crucii (cca. 1610-1615) semnat de Frans Francken II (1581, Antwerp - 1642, Antwerp), un ulei pe cupru.

Frans Francken II este considerat cel mai important membru al marii familii de pictori Francken, artiști ce au modelat în bună măsură aproape un secol de artă flamandă în epoca ei cea mai importantă, și anume secolele XVI - XVII. Frans a studiat în preajma tatălui său, Frans Francken I (1542 – 1616), iar la 24 de ani era deja membru al breslei artiștilor din Antwerp, pentru ca în 1615 să conducă această protoasociație a pictorilor. Bucurându-se de o mare popularitate în epocă, Francken va crea cicluri, tipologii și stiluri diferite: a lucrat pictură bisericească importantă, însă a devenit celebru și reputat pentru panouri de mici dimensiuni, de "cabinet", în care a abordat teme religioase, mitologice sau alegorice. Totodată a colaborat cu importanți artiști ai secolului al XVII-lea, Jan Brueghel sau Andries Daniels, iar "invențiile" sale aveau să inspire creația lui Jan Brueghel cel Bătrân sau pe cea a lui Peter Paul Rubens. Subiectul de față este abordat de Francken cu mai multe ocazii, rezolvând problemele estetice și stilistice în manieră proprie. Scena surprinde Calvarul lui Iisus pe Drumul Crucii, moment în care Sfânta Veronica îi prezintă marama pentru a-i șterge fața de sudoare. Pictat pe un mic panou de cupru, scena este prezentată pe verticală, fiind una din puținele astfel de variante cunoscute. Tehnica este influențată totodată de materialul suport, pensulația fiind mult mai minuțioasă decât în cazul unui panou de lemn sau pânză. Valoare estimativă: 8.000 - 12.000 de euro. 

O secţiune importantă a licitaţiei, atât ca număr de lucrări, cât şi ca valoarea a celor mai multe dintre ele, este cea a pieselor provenite din colecția istorică Gen. Constantin Doncea (1904-1973). Constantin Doncea a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (1948-1958), a deținut funcții de adjunct (ajutor de primar general al Capitalei din noiembrie 1947 până în februarie 1948, ministru adjunct la Construcții între 1948 și 1950), iar între 1956 și 1957 a fost ministrul Colectărilor în guvernul condus de Chivu Stoica.

Am selectat câteva dintre piesele propuse.

Ogradă de Ştefan Luchian, evaluată la20.000 - 30.000 de euro, datează probabil din anii 1895-1898. Înainte de colecţia Doncea, ea a aparţinut unei alte colecţii cunoscute, cea a Emiliei Rădoi, nepoată a lui Ștefan Luchian. Opera este menționată în inventarul operelor lui Ștefan Luchian din Luchian, de Jianu şi Comarnescu, 1955, la categoria operelor pictate între 1893 și 1902.

Ștefan Luchian a urmat Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, absolvind-o în 1889, şi apoi Academia de arte frumoase de la München, cu profesorii Johann Kaspar Herterich şi Ludwig Herterich, reprezentanţi ai academismului neoclasicist. A respins curând rigiditatea picturii academiste, iar muzeele i-au oferit modele mai bune, Luchian realizând copii după Rembrandt şi Correggio. Îşi continuă studiile la Paris, în anul 1891 frecventând atelierul lui William-Adolphe Bouguereau de la Academia Julian, dar este interesat şi aici mai mult de arta oferită de muzee şi expoziţii. În acelaşi an se deschidea prima expoziţie a Artiştilor independenţi şi primul Salon al refuzaţilor, avea loc Retrospectiva Van Gogh, iar Eduard Manet obţinea consacrarea prin intrarea lucrării Olympia în colecţia Muzeului Luxemburg.

În anii studiilor la Școala de Arte din Bucureşti, între 1885 şi 1889, Luchian a învăţat mai mult din arta lui Nicolae Grigorescu, care se afla în apogeul activităţii, decât din modelele oferite de profesorii săi: Aman, Tăttărescu sau Stăncescu. Firea lui Luchian se asemăna temperamentului lui Grigorescu, învăţăturile adevăratului său maestru croindu-şi calea firesc în conştiinţa sa. De la el a învăţat să-şi bazeze observaţia direct pe aspectele realităţii, să cunoască natura în dimensiunile ei fundamentale şi să caute să se confunde cu ea, pentru a o putea evoca cu sinceritate. Dar Luchian este interest în primul rând de experimental în câmpul cromatic.

Nud de Nicolae Tonitza este o pictură clasată, de asemenea, în categoria Fond a Patrimoniului Național Cultural Mobil

Tonitza a deschis prima expoziţie personală în 1921, în sala "Arta", participând și la alte expoziţii colective. A fost o prezenţă constantă la cele şapte expoziţii ale grupării Arta Română, desfăşurate între 1918 şi 1924, precum şi la Salonul Oficial de pictură şi sculptură, unde a participat consecutiv până în 1927 şi apoi, cu intermitenţe, până în 1939. În 1925 a ajuns la Mangalia, loc care l-a impresionat şi în care va reveni în fiecare an, până în 1930. A deschis atunci o expoziţie personală cu desenele realizate la Mangalia, în atelierul său din strada Popa Soare. Trei ani mai târziu a călătorit la Balcic, reluând şederile acolo în fiecare vară, până în 1938, timp în care s-a dezvoltat o nouă fază în creaţia sa. Un moment important l-a reprezentat înfiinţarea Grupului celor Patru, alături de Ştefan Dimitrescu, Oscar Han şi Francisc Şirato, prima expoziţie deschizându-se în 1926, la Sala Ileana. A participat la şase expoziţii ale grupării, până în 1933, anul dispariţiei prietenul său, Ştefan Dimitrescu. I-au fost acordate premii pentru participările la expoziţii de artă românească din străinătate, printre care Expoziţia de Artă Românească Veche şi Modernă, de la Muzeul Jeu de Paume din Paris (1925), Expoziţia Internaţională de la Barcelona (1929), unde a obţinut Marele premiu, Expoziţia Internaţională de la Paris (1937), unde a primit Diploma de onoare, Expoziţia Românească de la New York (1939).

Valoare estimativă: 20.000 - 30.000 de euro

Halatul roşu de Theodor Pallady este un exemplu al felului în care arta acestui pictor reprezintă un refuz a tot ceea ce poate fi pitoresc, lăsând spaţiu sintezelor, simplificării formelor şi culorilor, la un incontestabil nivel de echilibru. Pallady nu este interesat de reprezentarea trăsăturilor modelului şi nici de asemănare, pentru că, aşa cum mărturiseşte, modelul constituie doar un pretext pentru artist de a-şi exprima trăirile şi deci importantă este adecvarea imaginii la aceste sentimente, iar nu la figura ce îi pozează. Intenţia artistului, care se desprinde din întreaga sa operă, este aceea de corectare a realităţii pe care o găseşte nesatisfăcătoare, nudurile feminine devenind expresia absolutului feminin. Frumuseţea nu este căutată în perfecţiunea trupului, ci în armonia ritmurilor sale, în destinderea adusă de sentimentul de intimitate, în starea de vis şi erotismul pe care îl respiră.

Valoare estimativă: € 12.000 - 18.000

Se remarcă, în egală măsură, Ţărani la cârciumă de Ştefan Dimitrescu, estimată la 10.000 - 18.000 de euro. Artistul manifestă o înțelegere imensă pentru condiția umană, îndrăgind oamenii, care nu lipsesc aproape niciodată din opera sa. Dacă în prima parte a maturităţii sale artistice, picturile lui Dimitrescu se disting prin sobrietatea lor cromatică şi lumina filtrată, după 1922, cromatica devine mai puţin severă, continuând a fi sobră şi desfăşurându-se într-o gamă restrânsă de culori. Însă, după formarea Grupului celor patru (1926), creaţia lui atinge notele cele mai înalte. În această perioadă, plasticitatea desenului se îmbină cu un colorism nuanţat, uneori strălucitor, alteori încărcat de rezonanţe grave. Infuzia de modernitate este pertinentă și în compozițiile în care Dimitrescu nu se îndepărtează de satul românesc, de autentic și reușește să îl reinterpreteze, nefiind prins în capcana formalismului dăunător atât de prezent în creația epigonilor lui Grigorescu. Aura de autenticitate pe care o imprimă apariției omului simplu este fără îndoială una din trăsăturile principale ale creației lui, făcându-și simțită prezența încă de la pictarea Morților de la Cașin.

Camil Ressu (1880, Galaţi - 1962, Bucureşti) figurează în colecţia Doncea cu două lucrări:  La umbra nucului şi Dimineaţă la Vlaici (5.000 - 8.000 de euro). Cea de a doua este clasată în categoria Fond a Patrimoniului Național Cultural Mobil.

 Râu de munte de Octav Băncilă (1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti) este o lucrare mai deosebită în contextul operei acestui artist atât de prolific (1.500 - 2.500 de euro). Tot de Octav Băncilă este semnat şi tabloul Îndrăgostit (1914), estimat la 4.000 - 6.000 de euro.

Din aceeaşi colecţie, menţionăm Natură statică cu flori de Gheorghe G.Vânătoru (3.000 - 4.500de euro), La gârlă de Dimitrie Mihăilescu (1872, Bucureşti - 1922, Bucureşti), un ulei pe carton evaluat la 400 – 600 de euro, şi Toamnă de Gheorghe Ionescu (1912, Feteşti - 1990, Bucureşti) estimat la 600 – 900 de euro.

În sfârşit, semnalăm Portretul colecționarului Constantin Doncea de Miliţa Pătraşcu, clasat şi el în Patrimoniul Național Cultural Mobil şi estimat la 1.200 - 1.800 de euro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News