Lucrările academice cumpărate – ,,un negoţ” profitabil în România

În ultimii ani, tot mai mulţi studenţi sau masteranzi îşi cumpără lucrarea de diplomă. Sistemul de învăţământ actual nu le pune multe beţe în roatele înşelătoriei. Cât te costă o licenţă în Politologie? Sau o disertaţie în Informatică? În rândurile de mai jos, vei pătrunde în culisele uneia dintre cele mai profitabile afaceri din România – ,,negoţul” cu diplome academice.

Că studenţii şi masteranzii mai şi trişează, asta o ştiu profesorii, colegii, prietenii şi părinţii. ,,Cum o fac?” rămâne un mister pentru mulţi din afara sistemului de învăţământ. Pe site-uri de specialitate, care garantează promovarea unui examen final, ca www.licenta.net, www.lucrarilacomanda.bz, www.lucrari-licenta-diploma.com,www.lucraridelicenta.uv.ro,www.licenta-diploma.uv.ro, www.lucrari-licenta.ro, accesul e la îndemâna oricui. De exemplu, pentru aceeaşi lucrare în domeniul teoriei literare, tarifele se situează între 500-900 de lei. Administratorii se pliază oricăror cerinţe: fie furnizează o lucrare de-a gata, în cazul în care studentul nu are în minte o anumită temă, fie se conformează exigenţelor pretinse de profesorul coordonator.

Pentru a afla mai multe detalii despre acest ,,amantlâc fals cu şcoala”, am contactat atât licenţiaţi trişori, cât şi profesori universitari şi reprezentanţi din Ministerul Educaţiei.

G.V. a absolvit Facultatea de Informatică din cadrul Universităţii din Bucureşti acum doi ani. Pentru că deja lucra în domeniu,  anul terminal, s-a simţit depăşit de situaţie. Un prieten i-a recomandat un bişniţar de lucrări academice, adică o persoană care face rost de licenţe sau disertaţii din Cluj, Iaşi, Timişoara şi Chişinău şi pe care le ,,reciclează” în mediul universitar din Capitală.

,,Ce făceai dacă îţi cerea (comisia – nr.) detalii, chestii mărunte din bibliografie?”, l-am întrebat pe G.V. ,,Spuneam că am uitat...Cum ar fi putut dovedi contrariul?”, a răspuns absolventul, angajat în prezent într-o multinaţională. Ulterior am găsit o fostă clientă de-a unui site menţionat anterior, de data aceasta o absolventă de Litere, A.M.. ,,Cumpărarea unei licenţe e un ajutor în momentul în care te afli într-o situaţie critică”, susţine A.M.

Un licențiat: ,,Cred că nu e o problemă atât de gravă ceea ce am făcut eu”

Trişorii nu au regrete şi ar fi dispuşi să-şi cumpere licenţa din nou, dacă ar fi nevoiţi să o facă. ,,Ţinând cont că se comit în lumea asta fapte mult mai grave, cred că nu e o problemă atât de gravă ceea ce am făcut eu”, crede A.M., ocupantă a.unui post de conducere într-un call-center. ,,Fiecare se descurcă cum poate. Rezultatul ar fi fost acelaşi indiferent de metodă”, e convins şi G.V. Punctul forte al anchetei l-a reprezentat întâlnirea cu doi ,,autori” de licenţe şi disertaţii. Primul dintre aceştia, M.V., un tânăr de 30 de ani, a recunoscut că ,,joaca de-a licenţa” a început din dorinţa de a-şi ajuta nişte prieteni. Apoi a prins gustul banilor şi i-a mai ajutat şi pe alţii. La cealaltă sursă am ajuns cu ajutorul unor foşti clienţi. D.S. – Mistreţu, aşa cum e cunoscut în rândul clienţilor, e un ,,guru”al lucrărilor de diplomă, cu 25 de licenţe la activ. Absolvent de Drept şi ,,avocat fără procese”, bărbatul de 33 de ani ne-a dezvăluit mai multe detalii din culisele acestei afaceri.  Studenţii care apelează la el au parte de un preţ de criză, 400 de lei, şi de un training înainte de prezentarea în faţa comisiei de evaluare - ,,jumătate de oră de explicaţii faţă în faţă”.

 Ce spun profesorii despre ,,afacerea diplomelor"

Profesorii universitari care coordonează licenţe şi disertaţii susţin că nu pot fi păcăliţi. Cel puţin aşa susţin două cadre didactice din cadrul Universităţii din Bucureşti. ,,Un profesor cunoaşte nivelul studentului, nu poate fi amăgit prea uşor. Fiecare are un stil al lui, face nişte greşeli frecvente. Când apar digresiuni în conţinutul lucrării, o bibliografie mult prea elaborată, opere publicate doar în străinătate şi citate ca surse, e timpul să-ţi pui nişte întrebări”, explică A.Ş., specialistă în sociologie.

În cazul depistării unei astfel de escrocherii, studenţii riscă exmatricularea. Îm orice caz, fiecare facultate are liberatea de a decide tipul de sancţiuni care se impun. Dacă scapă de filtrul examinatorilor, trişorii nu pot respira uşuraţi, căci în cazul sesizării unei astfel de fraude, potrivit unui Cod de Etică, legea se aplică retroactiv. Practic, pedeapsa care se impune în acest caz e retragerea titlului celui în cauză. Deşi am făcut atât cereri la rectoratele unor universităţi private şi de stat, cât şi la Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru a vedea câte cazuri de ,,escrocherie” intelectuală se semnalează anual, nu am primit niciun răspuns.

 Refuzul celor de la Minister de a colabora cu noi nu ne poate ridica decât un mare semn de întrebare. În aceste condiţii, în învăţământul românesc verbul de bază nu e a învăţa, ci a te descurca. Aceasta e lecţia pe care şi-o însuşesc an de an tot mai mulţi studenţi aflaţi în prag de absolvire a unui ciclu universitar.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News