Lucruri mai puțin știute despre Sfinții Împărați Constantin și Elena. Legătura cu Oltenia

Într-una din predicile sale, Patriarhul Daniel a evocat lucruri mai puțin cunoscute despre Sfinții Împărați Constantin și Elena, care au avut o 'grija deosebită' pentru teritoriul ţării noastre

'Sfântul Împărat Constantin cel Mare s-a născut aproape de teritoriul României, în oraşul Naisus, care, astăzi, se numeşte Niş, în Serbia. Naisus făcea parte din Dacia Mediterranea, care avea în proximitate provincia Dacia Felix. În toată această regiune au locuit daco-romani. De aceea, până astăzi, românii din Valea Timocului sunt continuatori ai creştinilor din secolele IV, V şi VI. În secolul al VII-lea au venit sârbii, slavii de sud, iugoslavii şi aceştia s-au creştinat două secole mai târziu, în secolul al IX-lea, dar înaintea lor au fost creştinii daco-romani. Pe aceşti creştini daco-romani i-au ajutat Constantin cel Mare şi mama sa Elena. I-au ajutat pe creştinii din Dacia Mediterranea, dar mai ales pe cei din Dacia Felix, care, între timp, a fost ocupată, invadată de goţi, în secolul al IV-lea.', a zis patriarhul Daniel.

Constantin cel Mare a zidit biserici și în Oltenia. De unde vine numele orașului Constanța 

'Constantin cel Mare a zidit biserici în Oltenia, a ajutat pe creştinii de acolo şi, în mod deosebit, reţinem că după cucerirea Daciei de către romani în 105 - 106 de către Traian (...) cel care a recucerit Dacia, după abandonarea ei de către împăratul Aurelian, după anul 270, a fost Sfântul Constantin cel Mare, care a recucerit teritoriul Daciei şi i-a ajutat pe creştini', a zis Patriarhul. Datorită acestor fapte, în Oltenia se află multe biserici, 'vreo 70', închinate Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

Prin aceşti Sfinţi Constantin și Elena, primii împărați creștini, Dumnezeu a adus libertate religioasă în lume, a slăbit păgânismul, idolatria şi a întărit Biserica şi credinţa creştină pe pământ, spunea și arhimandritul Ilie Cleopa (vol. Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an, 1996).

"Întru aceasta vei birui"

Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337) s-a născut în cetatea Naissus (astăzi, în Serbia), din provincia romană Moesia Superior.  Războiul pe care Constantin cel Mare l-a avut în 28 octombrie 312, cu fiul fostului împărat Maximian, Maxenţiu, care stăpânea Roma, la Podul Vulturului a fost decisiv în convertirea sa la creştinism. Împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua în amiaza mare, o cruce luminoasă, care avea inscripţia: "Întru aceasta vei birui".

Împăratul şi oamenii săi, comandanţi şi soldaţi care au văzut această minune, au fost uimiți şi înfricoşaţi. Noaptea însă, în timpul somnului, Sfântului Constantin cel Mare i s-a arătat Domnul Iisus Hristos şi iarăşi i-a arătat semnul Sfintei Cruci, cel ce i s-a arătat și ziua. Domnul i-a zis: "Să faci asemănarea acestui semn şi să porunceşti ca să-l poarte înaintea cetelor şi vei birui nu numai pe Maxentie, ci şi pe toţi vrăjmaşii tăi!" (Vieţile Sfinţilor).

Astfel, toată oastea sa a purtat a doua zi închipuirea semnul Sfintei Cruci pe arme, steaguri, coifuri şi pe paveze. Bătălia a fost câştigată de Constantin, care a intrat biruitor în cetatea Roma: "întâmpinat de tot poporul cu mare bucurie şi cinste; iar el a înălţat mare mulţumire lui Dumnezeu, Celui ce i-a dat biruinţă asupra tiranului cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci. Spre pomenirea acelei preaslăvite biruinţe, a pus o cruce în mijlocul cetăţii Romei, pe un stâlp înalt de piatră şi a scris pe dânsa: 'Prin acest semn mântuitor, cetatea aceasta s-a eliberat de sub jugul tiranului'".

După câteva luni de la victorie, Constantin oferă libertate de cult generală, cu întâietate pentru creştinism, singura religie netolerată până atunci în Imperiul Roman. Edictul din 313, de la Milan, este nu numai un act de dreptate, dar și de protejare a creştinilor. Consecvent convingerii şi sentimentului său despre dreptul şi valoarea religioasă şi morală a creştinismului, Constantin l-a apărat şi susţinut continuu, declarându-l religia licita în Imperiul roman ("Istoria Bisericească Universală", 1987).

Din anul 324, Constantin a rămas singur la conducerea Imperiului Roman, poziţie pe care şi-a menţinut-o până la sfârşitul vieţii, în anul 337. Constantin cel Mare a început să elimine din legile penale dispoziţii şi pedepse care erau împotriva spiritului creştin, precum răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). Totodată, s-a îmbunătăţit tratamentul în închisori, s-a uşurat situaţia sclavilor, recunoscându-se şi episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i proclama liberi, în biserică, în faţa credincioşilor. S-au luat măsuri de protecţie şi de ajutor pentru săraci, orfani, văduve şi bolnavi. S-au adus restricţii luptelor de gladiatori. S-a modificat în spirit creştin legislaţia referitoare la căsătorie, la celibatari, la părinţii fără copii, s-a îngreuiat divorţul, s-au pedepsit adulterul şi siluirea, s-a interzis aruncarea copiilor şi s-a îngrădit vinderea lor prin ajutoare date părinţilor săraci ("Istoria Bisericească Universală", 1987).

În anul 321, Sfântul Împărat a generalizat ca Duminica să fie zi de repaus în Imperiu, sărbătoarea săptămânală a creştinilor. În această perioadă, Biserica a cunoscut o mare înflorire în tot imperiul, respectiv la Ierusalim, dar și în alte locuri din Palestina, la Antiohia, Tyr, Nicomidia, la Roma şi în alte oraşe, s-au ridicat biserici impunătoare.

Constantin cel Mare s-a decis să părăsească definitiv Roma şi să ridice un alt oraş de reşedinţă. Acesta a fost Bizanţul, pe Bosfor, care a primit numele de Constantinopol, oraşul lui Constantin, inaugurat la 11 mai 330.

Constantin a fost botezat de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia şi de alţi clerici în luna mai 337, cu puţin timp înainte de a muri. Sfântul împărat Constantin a murit la scurt timp după botez, la 22 mai, în Duminica Rusaliilor. A fost îngropat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa. Alături de Sfântul Constantin cel Mare au fost botezaţi şi ostaşi ai săi, dimpreună cu demnitari ai Imperiului, încât o nespusă bucurie a cuprins toată lumea, spunea arhimandritul Cleopa Ilie.

Mama sa, Sfânta Elena, a fost ataşată foarte tare de valorile creştine. Sfânta Elena a avut o râvna uimitoare și a reușit să descopere relicvele sfinte. De asemenea, a fost descoperit locul Golgotei, dar şi lemnul crucii pe care a fost răstignit Hristos. Sfânta împărăteasă Elena a ridicat biserici atât la Ierusalim, cât şi la alte locuri sfinte. Mai întâi însă a dorit să se zidească, la Ierusalim, Biserica Învierii, construită deasupra Sfântului Mormânt.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News