EXCLUSIV  Ludovic Orban, nevinovat. De ce i se spune Andreea Esca

Poate părea paradoxal, dar în acest caz nu alesul greșește, ci alegătorul. Nu minte politicianul, ci se minte poporul, singur.

Românii au ales să aleagă politicieni ieftini, din 1989 până în prezent. S-au zgârcit la salariile demnitarilor, au cântărit din ochi chifla de la cantina Parlamentului și au numărat kilometrii de la bordul mașinilor de serviciu. Și-au închipuit că în plin avânt către capitalism, în plină goană după aur, se vor găsi destui altruiști care vor conduce treburile societății, aproape pe gratis.

Statistic, mai poate apărea câte unul sărac, cinstit și bun gospodar, dacă își mai amintește cineva lozinca asta. Dar zeci de mii de primari, parlamentari, funcționari cu rang înalt, lideri de partid și de stat...Câtă filantropie poate încăpea într-o țară relativ mică, așa cum este a noastră?

Revoluționarii de la 1848, cu excepția lui Bălcescu, nu au făcut doar revoluția, ci au făcut și averi. Kogălniceanu avea fabrică de furnituri militare când citea declarația de Independență (și de război). Brătianu n-a clădit Banca Națională ca să moară sărac. Când apărau interesul național, liderii României mari își apărau și propriile afaceri. Nu întâmplător un uriaș scandal de corupție din perioada interbelică a devastat partidul lui Maniu: țărăniștii cumpăraseră armament de la firma Skoda, din Cehoslovacia.

Nu cred că e vorba doar de ranchiună, invidie sau de superficialitatea mass media, atunci când li se pretinde liderilor politici din România să conducă bine, cu un salariu prost. Ci despre un mecanism de vulnerabilizare a elitelor politice. Ion Iliescu a încurajat această tendință naturală: rămânea singurul drept, singurul cinsitit, într-o țară în care toți fură, cum spune propaganda.

Dar Iliescu a trecut. De ce a rămas mitul la Putere? Dacă anaconda ar putea vorbi, am afla exact cum merge treaba, cum și de către cine este scris soft-ul care rulează în creierul opiniei publice. Fără dovezi, nu ne rămâne decât să ne întrebăm cui folosește programul. Cine are interes ca politicienii să fie slabi, mereu arătați cu degetul? Obligați să ponteze fictiv la diferite  job-uri, ca să nu umble rupți în coate? Expunându-se astfel unor acuzații de corupție, sau rămânând cu datorii către cei care le-au trimis pontajul la Revisal.

De pildă, de ce nu avem decența să oferim șefilor de partide un salariu, așa cum primesc șefii de întreprindere? Dacă firma este dusă cu oiștea-n gard, se pierd niște bani, suferă câțiva oameni. Dacă Opoziția este discreditată, dacă Puterea o ia razna, pierdem toți.

Este prea puțin important că Orban a ajuns ridicol și că i se va spune ”Inginerul”. Sau i se va spune că se ocupă cu inginerii la o firmă care lucrează și cu statul. Ori, poate va fi poreclit Andreea Esca, că nu e singurul cu salariul secret.

Drama e alta. Liderii politici, indiferent cum îi cheamă, nu au curajul să iasă din ipocrizie, să lupte cu acest sistem. Sau poate sunt prea proști ca să își dea seama ce li se întâmplă. Indiferent care variantă o fi corectă, rezultatul este același.   

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News