Ion Rîmaru a băgat spaima în Bucureștiul anilor 1970. Amprenta crimelor sale ar fi fost moștenită tocmai de la tatăl său care a murit la un an de la execuția fiului.
Publicitate
Ion Rîmaru, student în București în anii 1970, este unul dintre (dacă nu cel mai) cei mai cunoscuți criminali în serie din România. Între 1970 și 1971, el a reușit să comită o serie de crime oribile, iar la fel ca în cazul criminalului în serie „Măcelarul din Rostov”, din Ucraina de astăzi, autoritățile nu puteau publica prea multe informații din cauza „sistemului comunist în care nu existau crime odioase”.
„Vampirul din București”, „Criminalul Blondelor” - sunt doar câteva dintre poreclele date ucigașului. El a intrigat sute de forțe de ordine care până la prinderea sa au interogat în jur de 2500 de persoane.
Rîmaru omorâse cu cruzime patru femei și a mai asaltat cel puțin zece. Acestea erau întâmpinate de criminal cu un topor, iar după ce comitea fapta, Rîmaru viola cadavrele. Actele sexuale aveau loc în special după ce victima rămânea fără viață - lucru care înnegrește și mai tare imaginea de ansamblu a acestuia.
Potrivit altor informații, și tatăl său ar fi comis crime, fiul călcându-i astfel pe urme. Criminaliștii au concluzionat că Ion Rîmaru a ucis femeile cu conștiința „împăcată”, nefiind sub influența alcoolului sau a altor substanțe ce i-ar fi putut încețoșa gândirea. El era oltean de origine - din Corabia, județul Olt - și provenea dintr-o familie care nu avea practici tocmai ortodoxe.
Pentru că specialiștii din domeniul criminalisticii au concluzionat de-a lungul timpului că majoritatea criminalilor în serie au avut copilării traumatizate, nu se poate evita comparația cazului Rîmaru cu cel al măcelarului din Rostov, care asemenea primului menționat, a avut o copilărie umbrită de Marea Foamete ucraineană din anii 1930 - la ordinul lui Stalin - eveniment ce a îndemnat mulți oameni să recurgă la canibalism. În acea perioadă, din satele ucrainene erau raportate deseori disparițiile copiilor mici.
Profilul lui Ion Rîmaru nu era unul atipic înainte de săvârșirea faptelor sale. El era student la Medicină Veterinară în București și rămăsese restant de cel puțin două ori la diverse materii.
Prima sa faptă a avut loc în martie 1970, atunci când locuitorii de pe strada Scărlătescu din București au descoperit un cadavru în curtea imobilului. Prima victimă era Elena Oprea, iar legiștii constataseră că aceasta a fost mușcată și i s-a băut sângele. Celelalte victime ale lui Rîmaru erau femei normale, provenite din familii care nu ieșeau din comun. Abia în 1971, anchetatorii și-au dat seama că aveau de-a face cu un criminal în serie.
Rîmaru a fost condamnat la moarte și executat prin împușcare la Jilava, pe 23 octombrie 1971. Legat de stâlp în fața plutonului de execuție, Rîmaru și-a îndreptat acuzațiile către tatăl său. "Vreau să trăiesc!" au fost ultimele cuvinte ale acestuia.
Tatăl lui Rîmaru, Florea, a decedat un an mai târziu după execuția fiului său. O autopsie efectuată la Institutul Medico-Legal din București a stabilit că Florea Rîmaru era responsabil pentru patru crime comise în 1944, clasate anterior cu autor necunoscut. Amprentele lui Florea Rîmaru corespundeau cu cele identificate pe trupurile victimelor, revelând astfel autorul crimelor care rămăseseră nedescoperite până atunci.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu