EXCLUSIV  Lumea se schimbă în jurul nostru. Să sperăm că în bine

Nu trebuie să ne mire că ceea ce se construiește acum, pe plan economic global, va avea incidență și asupra noastră pe cale de efect și nu prin participare la construcție, acest tip de abordare este deficiența noastră structurală din ultimii 30 de ani, în care ne-am obișnuit să lucrăm pe cale de consecință, pasiv și nu pro-activ, ascultând sau acționând după cum ne indică unele puteri influente. 

Ca efect al acestei conduite pierdem mereu “trenul”, suntem mereu cu un pas în spatele celor care profită de avantajele competitive ale relațiilor economice internaționale, suntem mereu în spatele celor care participă pro-activ în economia globală. 

Dincolo de companiile globale sunt state, mulți spun că statele nu au implicare în economia globală, eu susțin că au, pentru că statele puternice adoptă strategii de susținere a companiilor în relațiile economice sectoriale pe care le dezvoltă, în lanțurile internaționale de aprovizionare și de producție, dar și în piețele de valorificare profitabile.

Lumea se schimbă pentru că este necesar. 

Capitalismul moare dacă lumea nu se schimbă. 

Pentru că abordarea alergării după profit și randamente a ultimelor decenii nu a făcut decât să creeze decalaje majore de dezvoltare dar și suprasaturări inegale a cererii agregate la nivel mondial. 

Clivajele politice, dar și competiția economică, loială sau nu, dintre principalii combatanți la nivel de economie mondială, SUA, UE și CHINA au creat un adevărat război rece în care nimeni nu mai avea tratat bilateral cu nimeni, nici UE cu SUA sau CHINA, nici SUA cu UE, nici China cu UE. 

Pandemia de coronavirus a demonstrat inutilitatea acestei lupte pentru supremație. 

Deși puterile economice depindeau una de alta, fie și indirect, toată atenția era concentrată pe supremația piețelor, sectorial împărțită. 

Un război rece în care fiecare se declara mai bun, dar nimeni nu putea exista fără ceilalți. 

Iar când lumea a fost închisă, adevărul dependenței și interconectării dintre puteri a început să fie dezvăluit. Greșelile trecutului au fost dezvăluite inclusiv celor care refuzau să le vadă.

Uniunea Europeană, care a acceptat Brexit-ul cu ușurință ca, de altfel, și Marea Britanie, a pierdut cam 17% din PIB doar prin această pierdere ieșind din lupta pentru supremație economică și concurând cu China pentru locul 2 în materie de valoare a PIB. 

Anul 2020 avea să dea o cruntă lovitură economiei Uniunii Europene care a ajuns pe locul trei mondial fiind întrecută de China care a avut o creștere economică de 2,3%. Iar aceste întâmplări/realități s-au petrecut sau au fost accentuate de lipsa tratatelor, într-o lume în care America Trumpistă a reușit un real “economic disruption” care nu crea perspective. 

De asemenea, dincolo de afirmațiile triumfaliste ale administrației americane nici discuțiile pe seama tratatului bilateral de comerț cu UE nu au avansat, nici discuțiile unui tratat comercial cu Marea Britanie nu s-au concretizat.

În acest context a devenit evident că motorul economic al UE, Germania, care deținea și președinția Consiliului Uniunii Europene, trebuie să aibă o poziție mult mai pragmatică decât cea de până atunci pentru că situația economică globală o impunea.

De aceea am avut o accelerare a încheierii tratativelor pe Acordul Cuprinzător privind Investițiile UE- China și respectiv semnarea acestui acord în luna decembrie a anului 2020. 

Un acord care s-a negociat timp de șapte ani, timp în care multe din investițiile potențiale reciproce au avut de suferit. Presa din România nu a relatat foarte puternic acest eveniment și este păcat pentru că poate reprezenta un moment de cotitură nu numai în istoria relațiilor UE-China, dar reașează UE într-o poziție strategică puternică în viitoarele negocieri cu SUA pe tema tratatului bilateral de comerț UE-SUA. 

De asemenea avantajele potențiale pe termen mediu sunt mult mai însemnate având în vedere estimările potrivit cărora China va prelua supremația economică globală din perspectiva PIB-ului realizat, în orizontul anilor 2026-2027. 

Cu alte cuvinte, UE se așează în competiția global alături de învingători și perspective pentru a-și maximiza interesele economice, ceea ce mi se pare o atitudine matură și pragmatică.

Prin Acordul Cuprinzător privind Investițiile, China s-a angajat să permită un nivel mai mare de acces pe piața pentru investitorii din Uniunea Europeană.

China și-a asumat de asemenea, angajamente pentru a asigura un tratament echitabil companiilor din UE, astfel încât acestea să poată funcționa în condiții favorabile de concurență în China, inclusiv în ceea ce privește piețele sectoriale dominate de întreprinderile de stat, cu o transparentizare a subvențiilor acordate de statul chinez și cu norme clare împotriva transferului forțat de tehnologii. 

Pentru prima dată, China a fost de asemenea de acord cu dispoziții ambițioase privind dezvoltarea durabilă, inclusiv angajamente privind munca forțată și ratificarea convențiilor fundamentale relevante ale Organizației Mondiale a Muncii.

Acordul va crea un echilibru mai bun în relația comercială UE-China. În mod tradițional, UE a fost mult mai deschisă decât China către investițiile străine în general. China s-a angajat acum să se deschidă către UE în mai multe sectoare cheie. 

Este un pas important. Pentru că și China a înțeles că goana individuală după profit prin protecționism nu este o soluție pe termen lung.

Această înțelegere va oferi companiilor europene un impuls major pe una dintre cele mai mari și mai dinamice piețe din lume, ajutându-le să funcționeze și să concureze în China.

În ceea ce privește accesul pe piață pentru companiile europene, China și-a asumat angajamente semnificative în domeniul producției, cel mai important sector pentru investițiile UE în China. Producția reprezintă mai mult de jumătate din investițiile totale ale UE - inclusiv 28% pentru sectorul auto și 22% pentru materialele de bază. Aceasta include, printre altele, producția de mașini electrice, produse chimice, echipamente de telecomunicații și echipamente de sănătate.

China și-a asumat, de asemenea, angajamente pentru investițiile europene în diverse sectoare de servicii, precum serviciile cloud, serviciile financiare, asistența medicală privată, serviciile de mediu, transportul maritim internațional și serviciile legate de transportul aerian. În sectoarele acoperite, afacerile europene vor dobândi certitudine și predictibilitate pentru operațiunile lor, întrucât China nu va mai putea interzice accesul sau nu va introduce noi practici discriminatorii.

Evident, acest Acord va trebui aprobat și de Consiliul European precum și de Parlamentul European, însă semnalul dat de o astfel de acțiune într-un context economic deosebit de complicat este ireversibil, în opinia mea.

Dincolo de acest acord ajungem la ceea ce se întâmplă în prezent la Davos. 

Planurile Great Reset propuse se confruntă cu o abordare cel puțin tripartită a trei puteri mondiale, UE, China și Rusia care invocă necesitatea ieșirii din războiul rece economic creat în ultimii 20 de ani, un război care nu are ca final decât dispariția capitalismului și a economiei de piață. 

Multora li se pare ciudat ca state predilect socialiste să vorbească despre capitalism, dar realitatea ne arată că acele state sunt unii dintre cei mai importanți jucători din economia globală capitalistă. 

Divizarea de tipul “toți împotriva tuturor” va deveni istorie. Pentru că este anulată de realitate și de necesitatea unei abordări globale integrate bazate pe reciprocitate, colaborare și acțiuni comune.

Lumea fără reguli este de domeniul trecutului, iar acest nou concept este împărtășit de noua administrație americană, administrația Biden, care a arătat, încă din primele zile, revenirea la o epoca a colaborării transnaționale și sub umbrela organizațiilor internaționale care pot modela un viitor economic și social mai bun și mai sustenabil.

Ne așteptăm astfel ca anul 2021 să fie un an al schimbărilor majore în ceea ce privește transferul de tehnologii și inovație, un an al redesenării lanțurilor de producție și aprovizionare, dar mai ales un an al întăririi principiilor de colaborare dintre marile puteri economice. Un summit SUA-China este așteptat în primăvara acestui an, iar de acest summit depinde, în mare parte ca omenirea să renunțe definitiv la războiul rece economic și să intre într-o nouă etapă de dezvoltare. 

În caz de eșec, prognoza mea este că vom intra într-o decadă a crizelor succesive care va lovi puternic în economia globală și regională, ceea ce nu este de dorit. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News