Luna, formare. Adevărul despre cum s-a format satelitul natural al Terrei

Concluziile a trei studii publicate în ultimul număr al revistei Nature susțin că Luna s-ar fi format în urma unei coliziuni catastrofale între Pământ și un obiect cosmic de dimensiunea planetei Marte și cu o compoziție chimică similară celei terestre, informează Agerpres.

Această concluzie elucidează misterul compoziției chimice similare a rocilor selenare prin comparație cu cele terestre.

Unul dintre studii a fost realizat pe baza unui model computerizat al nașterii sistemului nostru solar de către cercetători din Israel și Franța.

În perioada imediat următoare formării ca planetă, în urmă cu 4,5 miliarde de ani, proto-Pământul a trecut prin niște ciocniri violente cu alte protoplanete. Conform celei mai răspândite teorii, ultima astfel de ciocnire cataclismică s-a produs cu un planetoid cu o masă de aproximativ 10 ori mai mică decât cea terestră — iar rămășițele acestei ciocniri, rămase pe orbita Pământului, au format Luna.

Problema acestei teorii este că Luna ar fi trebuit să fie compusă în majoritate (în proporție de aproximativ 60%) din materia provenită de la planetoidul care s-a izbit de Pământ, iar conform cunoștințelor de care dispunem, această protoplanetă ar fi trebuit să aibă o compoziție diferită față de cea a Pământului. "Deci dacă protoplaneta cu care s-a ciocnit Pământul avea o compoziție diferită de a planetei noastre, ar fi trebuit ca și Luna să aibă o astfel de compoziție diferită", a susținut Dr. Hagai Perets, unul dintre autorii acestui studiu, pentru Nature.

Însă lucrurile nu stau deloc așa. Pământul și Luna "sunt aproape identice" din punct de vedere al chimiei rocilor care le compun. "Aceasta este principala problemă pentru frumoasa ipoteză a impactului de proporții gigantice", explică dr. Perets de la Institutul Tehnologic Technion-Israel.

În cadrul noului studiu Dr. Perets și colegii săi au ajuns la concluzia că protoplaneta cu care s-a ciocnit proto-Pământul ar fi fost aproape identică în compoziție cu acesta — existând doar niște subtile diferențe recognoscibile în prezent în rocile lunare, conform derulării modelului de simulare computerizată a impactului.

"Am aflat că multe dintre corpurile care s-au ciocnit cu proto-Pământul ar fi putut avea compoziții similare Terrei, de tipul similarităților identificate prin analiza rocilor de pe Lună", a explicat dr. Perets. Mai exact, conform modelelor de simulare computerizată, probabilitatea producerii unui impact între două corpuri similare în ceea ce privește compoziția chimică era de 20%. Un astfel de procentaj face ca teoria despre nașterea explozivă a Lunii să poată fi susținută. "Acum sunt și mai încrezător în această teorie", a adăugat el.

O altă problemă cu care se confrunta această teorie despre apariția Lunii este legată de evenimentele care s-ar fi petrecut după acest impact. Pentru a explica anumite detalii din alcătuirea Pământului, oamenii de știință au lansat ipoteza că atât Pământul cât și Luna au adunat o mare cantitate de materie suplimentară dintr-o perioadă în care au fost supuse unui bombardament intens cu meteoriți rămași pe orbite apropiate după impactul care a dus la apariția satelitului. La fel ca și impactul originar de proporții cataclismice, și aceste bombardamente ar fi trebuit să lase în urmă o serie de dovezi care nu au fost identificate (până acum).

Astfel, așa cum sugerează studiul franco-israelian, chiar dacă inițial Pământul și Luna ar fi avut compoziții chimice similare, acest bombardament cu meteoriți ar fi trebuit să aibă un efect mai puternic asupra proto-Pământului care era mai masiv și avea o forță gravitațională mai puternică, modificându-i compoziția față de cea a Lunii.

În cadrul celorlalte două studii, unul american și unul german, oamenii de știință au căutat urme de wolfram în mostre de roci selenare împrumutate de la NASA și au identificat o mică diferență față de rocile terestre, ceea ce înseamnă că raportul dintre diferiții izotopi ai acestui metal a fost alterat.

Citește și: Descoperire ISTORICĂ sub scoarţa de praf de pe Marte

Important este însă și faptul că proporțiile de wolfram măsurate de cele două echipe în mod separat se potrivesc, iar diferențele dintre rocile selenare și cele terestre susțin și ipoteza acumulărilor de materie de după impact — este diferența pe care ne-am fi așteptat să o identificăm dacă Pământul ar fi colectat mai multă materie din cea rezultată după impact.

Toate aceste trei studii spun aceeași poveste despre formarea Lunii și toate detaliile se potrivesc: Pământul și Luna au avut aceeași compoziție la început, înainte de bombardamentul de meteoriți, iar Luna s-a născut în urma impactului dintre Pământ și un planetoid cu o compoziție chimică similară.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News