EXCLUSIV  Lungul drum spre casă, când totul se înfundă în Bușteni, gaura neagră de pe Valea Prahovei

20 de minute mai încolo, pe Clăbucet, copiii cu sănii deja râd zgomotos, parcările sunt pline, cu greu mai poate fi găsit un loc. Nimeni nu pleacă, toți abia au venit. Pe drum se aude "Capra" un obicei românesc de iarnă, iar pe margine cerșitul a fost înlocuit cu săracul Vasilică, un ied care doarme la piept ca un pui de om. 

Angajații restaurantelor își fumează ultima țigară cu ochii spre pârtie. Și azi e plin. Știu că-i așteaptă încă o zi grea. 

La 11.30 e gata mâncarea. La 11.40, jumătate din restaurant se umple. Până la 12.00, deja mulți caută cu înfrigurare și înfometare o masă. 

Nervii încep să-și facă loc printre râsetele ca niște clopoței ale copiilor. Cei care abia s-au trezit nu stau aici, urcă. Ba cu schiuri, ba cu placa, își văd de liniștea lor. La 13.00, deja auzi cum lui x-ulescu i-a fost lovit copilul și nici nu și-a cerut scuze, cum altul s-a lovit la cap, altul la picioare, pesemne că zăpada asta mixtă de derdeluș nu are airbag, doar niște plase în care dau toți cu putere. Ici colo, se mai vede niște noroi și cel mai des la bază, gheață. 

Per ansamblu, peisajul este unul frumos și fericit de Crăciun, aproape ca-n filmele americane, atât cât e, acolo, un petic. 

Dacă vrei să simți "adrenalină" și pui de un "escape", muntele e calea, nu șoseaua. Căci pe sosea, poveștile frumoase mor. Din Predeal până-n Bușteni faci astăzi, când nici nu e final de vacanță pentru mulți, cât faci într-o dimineață liberă din Bușteni până-n București.

După ce treci de Bușteni, ajungi mereu la veșnica întrebare de pe Valea Prahovei: unde dispar ambuteiajele când dispar?

Căci Bușteniul omoară multă răbdare și multă speranță. Când vii dinspre Predeal, cum n-ai ce face, te uiți și-n ograda vecinului. Dar nu vezi mai nimic, că abia trec trei-cinci mașini dinspre Bușteni. Când treci de Bușteni, rămâne întrebarea de mai sus, alimentată de alta, când vezi zecile de kilometri de mașini formate, pe sens opus, până-n Bușteni: de ce?

Bușteniul este fără doar și poate gaura neagră de pe Valea Prahovei. Cine vrea, dacă vrea, să caute o rezolvare la ambuteiajele din jurul Bușteniului, trebuie să caute aici cauza tuturor problemelor. Și nu aș vrea să cred că de vină sunt două treceri de pietoni dintr-o stațiune falimentară, aproape toată de vânzare.

Dincolo de toate aspectele, răbdarea are și ea limitele ei, după cum ne-au spus mai mulți șoferi: "Când vezi ca faci 100 de kilometri în 4 ore, îți vine să mergi și pe trotuar". Alții remarcă accidentele, unul petrecându-se la doi pași de Bușteni în a doua zi de Crăciun: "Nici nu ai unde să eviți, și dacă unul face o manevră greșită, și dacă unul vine teribilist, mâncând asfaltul, au aceeași soartă, când ai o bandă, fără acostament și un șanț de un metru în dreapta. Sau un gard de protecție. Protecția cui?". 

Aș mai adăuga: interesul cui? Căci Bușteniul, unde e clar că nu mai merge și așa, ci moare uitat în neglijență, a ajuns atât de evitabil și totuși complet inevitabil. Și ajungi să te întrebi, conspiraționist gândind, cine și de ce îl vrea gaura neagră a Prahovei? 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News