"Nivelul meu s-a dovedit spre minus infinit. Muream de ruşine". Octavia Geamănu, îndemn pentru părinți, la început de an școlar: "Singur va realiza..."

"Când eram în clasa a VIII-a, m-au trimis părinţii la pregătire la matematică. La şcoală rar luăm 9 la materia asta. Mai mereu 7 şi 8. Când am ajuns la pregătire, în grupa mai erau 3 elevi, între ei şi 2 olimpici. Nivelul meu s-a dovedit la primele ore ceva spre minus infinit. Muream de ruşine. Nu înţelegeam nimic şi nici de ce nu mă muta profesorul în altă grupă pentru nivelul meu. Mă duceam acasă şi refăceam exerciţiile ore întregi, până mi se forma o bătătură pe degetul mijlociu din cauza pixului.

Spre sfârşitul anului terminam prima exerciţiile şi îmi dădeam ochii peste cap, artistic, pentru că trebuia să îi aştept pe olimpici. Profesorul acela, dl. Vladoiu, le-a zis alor mei, crezând că nu aud, că el n-a cunoscut în toată cariera copil mai ambiţios ca mine. Ştiţi care a fost bucuria mea atunci? Nu că devenisem foarte bună, ci că nu îi făcusem de ruşine pe ai mei.... Căci mândri erau oricum de mine. Eram fata lor iar pentru ei era suficient.

Iubirea necondiţionată face un copil să mute munţii, căci, la un moment dat, singur va realiza ce are de făcut şi cum va vrea să se poziţioneze în raport cu ceilalţi, cu societatea. Gândul acesta se vrea a fi o încurajare la început de an şcolar, atât pentru părinţi cât şi pentru elevi. Cu încredere şi determinare înainte…la şcoală şi în viaţă. Va fi bine! P.S. Citiţi mult! Ce ai în minte, nu-ţi poate lua nimeni", a scris Octavia Geamănu pe Facebook.

Ciește și:

Octavia Geamănu: Văd tot mai puţini bărbaţi în adevăratul sens al cuvântului. Mulţi sunt defecţi rău

"Mă uit în jur şi văd tot mai puţini bărbaţi în adevăratul sens al cuvântului. Mulţi închipuiţi bărbaţi în schimb. Atâta se lamentează, atâta se aranjează, atâtea CREME de faţă au, atâtea boli au, atâtea ceaiuri beau, atâtea cure de slăbit ţin, atâta stau la poveşti ziua în amiaza mare la terasă, atâtea probleme închipuite au, încât dacă ar fi să înceapă vreun război, mi-e că doar femeile ar mai salva ceva din soarta lumii.

După ce au venit de la job, călcat, spălat, gătit, făcut curăţenie generală, pregătit copiii pentru şcoală, dus maşina la revizie, plătit taxe şi impozite şi, desigur, după o vizită la salon ca doar n-o să-ţi dai viaţa nepensata şi necoafata, logic. Însă una e să POŢI şi să VREI să faci toate astea şi încă ceva în plus, şi alta e să n-ai altă variantă decât să le faci singură. Dar, totuşi, revenind. Cumva, mai toţi au o scuză în faţa căreia tu, ca femeie, nu prea mai ai mare lucru de zis: relaţia din copilărie cu mama şi-a pus amprentă.

Dar mai să fie! Bărbaţii ăştia de peste 30 de ani nu provin din generaţia în care copilul se creştea după cursuri de parenting (când, real, pentru un părinte lucrurile erau mai clare decât acum când ai atâta acces la informaţii încât trebuie să faci alte cursuri doar ca să ştii să alegi), deci nu poţi pune în spatele mamei toate dramele lor existenţiale. Mulţi sunt defecţi rău de tot. Deci, pe bune, întreb: unde sunt bărbaţii adevăraţi?

Ştiu câţiva care sunt din alt film, dar sunt luaţi. (Şi mai ştiu şi unii care tot cauta femeia adevărată , însă e altă discuţie). Dar restul? Unde se ascund? Prietenele mele singure şi superbe au obosit să pupe atâtea broaşte în speranţa că una se va metamorfoza într-un bărbat, nicidecum într-un prinţ",scria Octavia Geamănu, în urmă cu ceva timp, pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News